Și francezii îl vor citi pe scriitorul Cătălin Mihuleac (traducere nouă, Polirom)

SPOILER Când ne-am bucurat de primele întâlniri cu scriitorul Cătălin Mihuleac, am știut că romanul America de peste pogrom va avea o soartă fericită, că va fi tradus, că va ajunge în mâinile cititorilor din lumea întreagă. ASJ și-a dedicat o parte din timp și din puterea de a promova proiectului-roman, așadar, felicităm autorul și editura Polirom pentru performanță și așteptăm traducerea.

Din comunicatul de presă al Polirom: „America de peste pogrom” va ajunge și în Franța

Romanul America de peste pogrom, semnat de scriitorul ieşean Cătălin Mihuleac, apărut în 2014 la Editura Cartea Românească, va fi publicat în toamna anului 2018 la editura elveţiană Noir sur Blanc. America de peste pogrom va apărea în limba germană, în primăvara anului viitor, la editura austriacă Paul Zsolnay.

America de peste pogrom evoluează pe două mari planuri aparent divergente. Primul, situat în România interbelică şi bazat pe documente istorice şi pe mărturii de arhivă secretă din epocă, face dezvăluiri senzaţionale despre viaţa social-politică şi convulsiile interetnice din acea perioadă. Al doilea plan este construit în jurul unei familii de evrei americani din anii 2000, specializată în comerţul cu mărfuri second-hand. O familie fără trecut, în aparenţă, ai cărei membri sînt ghidaţi doar de pragmatismul vremurilor noastre, unde totul – de la haine pînă la idei şi chiar nostalgii – este „la mîna a doua”. Două femei cu personalităţi excepţionale vor uni cele două planuri, iar cheia poveştii lor, aflată sub semnul unei memorii prodigioase, care aparţine atît raţiunii, cît şi inimii, va fi găsită la final, cînd trecutul se dizolvă miraculos în prezent. Cătălin Mihuleac reuşeşte să impună atenţiei publice evoluţia acestui „dosar de existenţe” internaţional, ale cărui file, redate prin tensiunea şi culoarea decupajului filmic, uimesc şi emoţionează pe întreg parcursul lecturii. Romanul său pledează pentru reconcilierea cu ceilalţi, dar, în primul rînd, pentru reconcilierea cu tine însuţi. Este o invitaţie la înţelegere şi toleranţă, care leagă ingenios sute de destine şi trei oraşe cu istorii fabuloase: Iaşi, Washington D.C. şi Viena.

Cătălin Mihuleac este un cunoscut prozator şi dramaturg român. Ultimele sale patru volume, incluzîndu-l şi pe cel de faţă, sînt apărute sub egida Editurii Cartea Românească. Primul, Zece povestiri multilateral dezvoltate, apare în anul 2010. Urmează Aventurile unui gentleman bolşevic (2012), America de peste pogrom (2014) şi Ultima ţigară a lui Fondane (2016). Ultimele două titluri fac parte dintr-un proiect mai amplu al autorului, ce are drept scop restituirea literară a multiplelor faţete ale istoriei evreilor din România.

Misterele copilăriei scriitorului Florin Irimia, povestite la „Scriitorul lunii”

Luna martie îl aduce în prim-plan pe scriitorul ieșean Florin Irimia, alături de  proaspăt-lansatul volum „Misterul mașinuțelor chinezești”, o carte ce surprinde            în 40 de povestiri (capitole) momente din copilăria și adolescența autorului.

Pornind de la povestirile lui Florin Irimia, desemnat scriitorul lunii martie de către ASJ, membrii Asociației Studenților Jurnaliști readuc printre ieșeni dorința de a depăna amintiri, îndemnându-i chiar să și le noteze, așa cum a procedat însuși scriitorul. Întâlnirea cu „Scriitorul lunii” se va face luni, 27 martie, de la ora 18.00, în același loc sigur: printre cărți, la Sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Discuția va fi moderată de Ionuț Teoderașcu, președintele ASJ, și se va derula pe marginea celui mai nou volum lansat de Florin Irimia, „Misterul mașinuțelor chinezești”.

Scriitorul Lunii - Florin  Irimia_DOAR ONLINE.jpg

Scrierea povestirilor, după cum a mărturisit scriitorul ieșean joi, 23 martie a.c., la lansarea oficială a volumului, a avut ca punct de plecare dorința acestuia de a pune pe hârtie câteva din acele lucruri mai mult sau mai puțin însemnate care i-au marcat copilăria și adolescența, iar momentul conceperii primelor dintre ele a fost încă dinainte de apariția romanul de debut – „Defekt” – autorul considerând „Misterul mașinuțelor chinezești” ca fiind, într-un fel, prima lui carte, firește, nepublicată pe atunci. „«Defekt» a început să prindă contur iar mașinuțele chinezești au fost date la o parte. Însă nu de tot, pentru că, din timp în timp, mai reveneam asupra celor câteva texte care se înfiripaseră atunci, mai adăugam ceva, mai ștergeam altceva, și uite așa, încet-încet, povestirile prindeau forță, se măreau, se înmulțeau, și într-o zi am știut că, la un moment dat, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, ele se vor constitui într-o carte. (…) Am vrut să scriu cartea asta și din cauza unei temeri destul de serioase: că la un moment dat aș putea uita, că aș putea să mă trezesc într-o zi și să nu-mi mai amintesc nimic despre mine”, a mărturisit Florin Irimia.

„Cartea rămâne la fel de tristă ca celelalte romane. Mă tem de ziua în care aș putea să scriu un roman vesel”

„Misterul mașinuțelor chinezești” (Ed. Polirom, 2017) este o colecție de patruzeci de povestiri interconectate și tot atâtea episoade din viața unui (viitor) scriitor, nu neapărat cel care și-a pus numele pe copertă, dar nici foarte diferit de el. Patruzeci de povestiri este un număr ales nu întâmplător, mărturisește scriitorul, fiind vârsta la care a terminat de scris cartea. Povestirile se pot citi asemenea unor capitole de roman (indirect), în care „memoria și ficțiunea, nostalgia și suferința se completează reciproc pentru a forma un univers personal populat cu tot felul de creaturi, când blânde, când fioroase, când amuzante, când melancolice, când protectoare, când reci, când pur și simplu ciudate.”

Mircea Cărtărescu îl asociază pe Florin Irimia, prin intermediul povestirilor din volumul proaspăt lansat, cu Cezar Paul-Bădescu, mărturisind că povestirile sunt construite cu o naturalețe și cu „o lipsă de fasoane literare” care i-au plăcut.

„Florin Irimia pornește, în «Misterul mașinuțelor chinezești, în căutarea propriilor «à côte de chez…». Adică își retrăiește, scriind, propria copilărie petrecută în decorul sordid al ultimului deceniu comunist, transmutând viața imediată a copilului într-o introspecție de multe ori dureroasă. Căci nu atât mulțimea de întâmplări comice și de «faze» pe care autorul și le amintește, povestindu-le cu un talent și o plăcere evidente, sunt partea cea mai intensă a cărții, ci căutarea obsedantă a vechilor traume, a crăpăturilor din porțelan, atâta vreme refulate, prin care autorul își citește, ca-n liniile din palmă, viața actuală”, precizează scriitorul Mircea Cărtărescu, din perspectiva căruia, în cele 40 de povestiri, „Florin Irimia nu caută copilul pierdut, copilăria pierdută, ci, prin ele, se caută pe sine însuși. O întâmplare de o mare cruzime, cea a descoperirii de către copil a jucăriilor care nu erau pentru el, îl aduce-n lumină pe tată, marele histrion al cărții, cel care schimbă măști și femei ca un prestidigitator. Ei sunt cu adevărat eroii «misterelor» lui Florin Irimia, drama divorțului părinților e adevarata miză, de o tristețe de multe ori insuportabilă, a cărții sale”.

 

Parteneri: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Editura Polirom.

Parteneri media: Agerpres, Evenimentul Regional al Moldovei, Viva FM, Apollonia TV, Ziarul de Iași, Iași Fun, 360 uaic.ro.

Eveniment Facebook: Scriitorul lunii martie – Florin Irimia

ASJ pe site, Facebook, Twitter și Instagram.