Boboc la jurnalism

 

Am auzit de multe ori fraze ca „Viața de student e cea mai frumoasă!” sau „Prieteniile formate în facultate sunt cele mai durabile” și sper și îmi doresc să fie așa. Nu pot spune că m-am obișnuit cu această viață, dar mereu când trebuie să vorbesc despre ce trăiesc la facultate am o stare de mândrie și entuziasm. Am fost entuziasmată în prima zi de facultate și continui să fiu chiar și azi pentru că am descoperit că îmi place ceea ce fac aici. Este totul nou, poate puțin dificil, dar îmi dă impresia că așa trebuie să fie și că așa e normal să meargă lucrurile. Și, nu știu, poate acest entuziasm se datorează profesorilor, diferiți din punct de vedere al materiilor pe care le predau, dar parcă aceiași profesioniști în domeniul mass-mediei sau… poate colegii contribuie la starea de bine pe care mi-o provoacă viața de student. Aș putea, la fel de bine, să fiu fericită cu ceea ce trăiesc aici doar pentru că mi-am dorit prea mult să ajung la această specializare, iar acum inima nu mă lasă să regret.

Citeşte mai mult

Anii buni abia de acum vin…

Studenția este pentru oricine trece prin această perioadă a vieții una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le poți trăi. Este momentul de apogeu a ceea ce presupune formarea noastră, mai ales prin faptul că ne pregătește pentru viață. Întâmplările pe care le trăiești atunci când ești student sunt unice și irepetabile, acestea deschizându-ți portița către ceea ce va însemna pentru tine „viitorul”. Foarte multe sunt miturile care spun că anii de facultate sunt cei mai grei, în care nu prea ai timp de relaxare, ieșiri cu prietenii și altele, în timp ce, tot atât de multe sunt sunt și cele care, efectiv, ne fac să ne dorim ca timpul să treacă și să ajungem în punctul în care să ne declarăm studenți cu „acte-n regulă”. Citeşte mai mult

Puzzle-ul meu – „jurnalist à la «Cuza»”

Într-un interviu pe care l-am luat de curând, preotul Wilhelm Dancă spunea că există în viața fiecăruia o persoană sau o situație care ne schimbă total destinul.

La sfârșitul clasei a XII-a mă tot gândeam unde să merg la facultate, la București sau la Iași. Capitala credeam că-mi va oferi multe oportunități, iar orașul de pe cele șapte coline îmi plăcea la nebunie. Într-o seară, în timp ce conduceam mașina, mi-am spus că voi face cam așa: dacă apare în fața mea o mașină cu număr de Iași, înseamnă că voi merge la facultate la Iași, dacă va fi un număr de București – voi merge la București. Prima mașină care a trecut pe lângă mine avea un număr care începea cu IS.

Citeşte mai mult

Moise Guran: „Ești conștient că ai realizat ceva pe deplin corect atunci când pui capul pe pernă și ești mulțumit cu tine însuți.”

În după amiaza zilei de 28 aprilie, peste 60 de studenți și profesori au venit, în Aula Magna „Mihai Eminescu” din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pentru a-l întâlni pe jurnalistul Moise Guran. Acesta a acceptat invitația membrilor Asociației Studenților Jurnaliști și a împărtășit cu cei prezenți momente cheie ale evoluției jurnalismului din ultimele două decenii sau aspecte privind schimbările din societate.

Discuția a avut ca punct de sprijin Importanța specializării în Jurnalism și a continuat printre întrebările adresate de public pe parcursul celor două ore. S-au atins subiecte privind atât meseria de jurnalist, dar mai cu seamă, necesitatea de a fi cinstit și corect în munca depusă. „Ești conștient că ai realizat ceva pe deplin corect atunci când pui capul pe pernă și ești mulțumit cu tine însuți, când nu banii sau beneficiile materiale te ghidează”, a spus jurnalistul. Întrebat dacă etica și „coloana vertebrală” sunt construite prin efort, acesta a afirmat că răspunsul se află în fiecare om, limitele fiind cunoscute doar de acesta. „Respectarea unei etici te poate salva până la un punct. Generațiile viitoare se vor confrunta cu dileme «Cui îi folosește informația asta?» într-o eră a audiențelor, a clickbait-ului, iar răspunsurile nu vor fi ușoare!” În opinia sa, tinerilor din România nu le lipsește nimic pentru a avea succes și a se dezvolta în aceeași măsură cu cei din alte țări, fiecare având șanse egale de reușită.

„O știre falsă (n. red. referire la fenomenul fake news) nu e cu adevărat o știre falsă, ea apare cu intenția de a manipula. Despre o astfel de știre nu trebuie să vorbești pentru că o faci și mai populară.”

Printre recomandările de lectură s-au strecurat și sfaturi privind necesitatea cunoașterii istoriei unui popor pentru a susține opinii prin argumente solide. Pentru a începe o carieră în jurnalism e nevoie de practică, începând cu presa scrisă. „Vă încurajez să începeți să lucrați în presă încă din facultate”, a mai spus Moise Guran, cel care a cunoscut toate domeniile mass mediei, lucrând atât în presă scrisă, cât și în radio și televiziune. A moderat emisiuni, a fost jurnalist de investigații, însă a fost atras de economie, domeniu pe care îl urmărește și la momentul actual. În prezent, acesta moderează emisiunea România în direct la postul de radio Europa FM și se ocupă îndeaproape de aplicația Biziday, împărtășind idei și opinii și pe blogul său. Aplicația Biziday a cunoscut într-un interval de trei luni o creștere neașteptată, ajungându-se, la puțin timp de la lansare, la sute de mii de descărcări. În fiecare clipă, o mână de oameni lucrează pentru a îmbunătăți platforma și pentru a vira știri adevărate. Întrebat de ce știrile nu sunt însoțite de imagini, Moise Guran a menționat că și-a dorit ca aplicația să facă informația să conteze. A mai spus însă că acceptă, ca singure excepții, să posteze fotografii cu persoane dispărute sau infractori aflați în libertate, întocmai pentru a ajuta.

Timpul a trecut pe nesimțite, fiecare dorindu-și ca întâlnirea să se prelungească cu încă o întrebare, o poveste, un sfat. O întâlnire echitabilă, un schimb de experiențe și învățăminte pentru studenții dornici să afle cât mai multe despre viitorul lor și al țării pe care trebuie să o apere – cam așa s-ar descrie întâlnirea cu jurnalistul Moise Guran.

Întâlnirile ASJ au ca scop interacțiunea dintre studenți și oameni din presa națională. Demarat în anul 2007, evenimentul a adunat un număr însemnat de invitați printre care se numără Cristian Tudor Popescu, Liviu Iolu, Sanda Nicola, Robert Turcescu, Mihai Tatulici, Toader Păun, Dan Negru.

Text de Adina Elena Rotaru

Foto: Ionuț Teoderașcu

Mai multe fotografii aici și aici.

Serviciul de scrieri, concurs de texte pe tema muncii

Există o legătură între cei care se trezesc la ora cinci dimineața să facă naveta spre singura întreprindere din regiune și cei care lucrează în birouri luminoase cu pereți de sticlă. Legătura este vulnerabilitatea la capriciile pieței și ale superiorilor. Nimeni nu trebuie să accepte salarii mult prea mici pentru munca prestată, ore suplimentare neplătite, sarcini care nu-s în fișa postului, clauze abuzive și tot așa.

„Serviciul de scrieri” se adresează celor care scriu cu plăcere, fie că urmăresc sau nu o carieră în jurnalism. Credem că niște texte bine documentate pe tema muncii (eseuri, portrete, interviuri, editoriale, reportaje, investigații) ar putea fi un bun început pentru ca fiecare dintre noi, indiferent de ce muncește, să ajungă să fie apreciat și respectat cum se cuvine.

Descriere job:

Scrie un articol despre problemele angajaților din România și poți câștiga unul dintre premiile Servici’ ușor:

  • Premiul 1 – 500 euro (minus taxe)
  • Premiul 2 – 300 euro (minus taxe)
  • 3 Mențiuni a câte 100 euro (minus taxe)
Criterii de selecție:
  • Articolul trebuie sa se incadreze intre 30.000 de caractere (cu tot cu spații), trebuie să fie pe tema problemelor pe care angajații din România (orice domeniu) le întâmpină la locul de muncă și trebuie trimis pe adresa concurs@serviciusor.ro pana la data de 15 mai 2017, cu mențiunea „SERVICIUL DE SCRIERI”.
  • Nu se acceptăm articole tip interviu, ci doar interviuri integrate în conținutul unor texte mai ample de investigare, cu eventuale citate sau parafrazări, după modelul: https://goo.gl/aeoMw5.
  • Ca punct de pornire în investigarea anumitor probleme ale angajaților din România, îți punem la dispoziție site-ul www.relatii-industriale.ro.

Înainte de a te angaja în concurs, citește regulamentul pe www.serviciusor.ro.

Candidatul ideal*:
  • Student la jurnalism / sociologie
  • Jurnalist / blogger / scriitor la început de drum
  • Spirit de investigatie
  • Skill-uri excelente de comunicare
  • Atitudine pozitivă

*Niciuna dintre caracteristicile menționate nu sunt neapărat necesare, atât timp cât candidatului îi place să scrie și îi pasă un pic de subiect.

Juriul concursului este format din cinci profesioniști în aria jurnalismului angajat în subiecte pe tema problemelor sociale (Luiza Vasiliu, Sidonia Bogdan, Florin Poenaru, Costi Rogozanu, Mihai Radu, Tudor Mușat) și un membru din partea organizatorilor – Rodica Novac (Asociația CONECT).

Calendarul concursului „Serviciul de scrieri”
  • 27martie – 15 mai 2017– depunerea aplicațiilor. Termenul limită pentru depunerea aplicațiilor este de 15 mai 2017, ora 24.00
  • 15 mai – 29 mai 2017 – jurizare
  • 30 mai 2017 – anunțarea nominalizărilor concursuluipe website-ul http://www.serviciusor.ro
  • 9-10 iunie 2017–Gala de premiere a câștigătorilor

Serviciul de scrieri e un concurs de scrieri pe tema muncii în care premiile se muncesc pe tastatură și teren iar satisfacția lucrului bine făcut se recompensează cu bani și glorie! Intră în competitive până pe 15 mai, vorbește-ne despre muncă și ajută-ne să schimbăm lumea!

Despre noi:

Acest concurs face parte din campania Servici’ ușor, o campanie de încurajare la sindicalizare și de reglementare a anumitor probleme complexe din domeniul muncii.

Campania este realizată de Asociația Conect în parteneriat cu Solidar Suisse, CNS Cartel Alfa şi CNSLR Frăţia, Federația Sindicatelor din Comerț și Federația Sindicatelor din Construcții de Mașini „Înfrățirea”, în cadrul proiectului „Abordarea provocărilor generate de noua legislaţie a muncii şi a dialogului social în România”, prin intermediul Programului de Cooperare Elvețiano-Român.

Conceptul campaniei a fost realizat cu în colaborare cu Agentia Creionetica.
www.asociatiaconect.ro
www.swiss-contribution.admin.ch/romania
www.swiss-contribution.ro

PROIECT CO-FINANȚAT PRINTR-UN GRANT DIN PARTEA ELVEȚIEI, PRIN INTERMEDIUL CONTRIBUȚIEI ELVEȚIENE PENTRU UNIUNEA EUROPEANA EXTINSA.

Misterele copilăriei scriitorului Florin Irimia, povestite la „Scriitorul lunii”

Luna martie îl aduce în prim-plan pe scriitorul ieșean Florin Irimia, alături de  proaspăt-lansatul volum „Misterul mașinuțelor chinezești”, o carte ce surprinde            în 40 de povestiri (capitole) momente din copilăria și adolescența autorului.

Pornind de la povestirile lui Florin Irimia, desemnat scriitorul lunii martie de către ASJ, membrii Asociației Studenților Jurnaliști readuc printre ieșeni dorința de a depăna amintiri, îndemnându-i chiar să și le noteze, așa cum a procedat însuși scriitorul. Întâlnirea cu „Scriitorul lunii” se va face luni, 27 martie, de la ora 18.00, în același loc sigur: printre cărți, la Sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Discuția va fi moderată de Ionuț Teoderașcu, președintele ASJ, și se va derula pe marginea celui mai nou volum lansat de Florin Irimia, „Misterul mașinuțelor chinezești”.

Scriitorul Lunii - Florin  Irimia_DOAR ONLINE.jpg

Scrierea povestirilor, după cum a mărturisit scriitorul ieșean joi, 23 martie a.c., la lansarea oficială a volumului, a avut ca punct de plecare dorința acestuia de a pune pe hârtie câteva din acele lucruri mai mult sau mai puțin însemnate care i-au marcat copilăria și adolescența, iar momentul conceperii primelor dintre ele a fost încă dinainte de apariția romanul de debut – „Defekt” – autorul considerând „Misterul mașinuțelor chinezești” ca fiind, într-un fel, prima lui carte, firește, nepublicată pe atunci. „«Defekt» a început să prindă contur iar mașinuțele chinezești au fost date la o parte. Însă nu de tot, pentru că, din timp în timp, mai reveneam asupra celor câteva texte care se înfiripaseră atunci, mai adăugam ceva, mai ștergeam altceva, și uite așa, încet-încet, povestirile prindeau forță, se măreau, se înmulțeau, și într-o zi am știut că, la un moment dat, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, ele se vor constitui într-o carte. (…) Am vrut să scriu cartea asta și din cauza unei temeri destul de serioase: că la un moment dat aș putea uita, că aș putea să mă trezesc într-o zi și să nu-mi mai amintesc nimic despre mine”, a mărturisit Florin Irimia.

„Cartea rămâne la fel de tristă ca celelalte romane. Mă tem de ziua în care aș putea să scriu un roman vesel”

„Misterul mașinuțelor chinezești” (Ed. Polirom, 2017) este o colecție de patruzeci de povestiri interconectate și tot atâtea episoade din viața unui (viitor) scriitor, nu neapărat cel care și-a pus numele pe copertă, dar nici foarte diferit de el. Patruzeci de povestiri este un număr ales nu întâmplător, mărturisește scriitorul, fiind vârsta la care a terminat de scris cartea. Povestirile se pot citi asemenea unor capitole de roman (indirect), în care „memoria și ficțiunea, nostalgia și suferința se completează reciproc pentru a forma un univers personal populat cu tot felul de creaturi, când blânde, când fioroase, când amuzante, când melancolice, când protectoare, când reci, când pur și simplu ciudate.”

Mircea Cărtărescu îl asociază pe Florin Irimia, prin intermediul povestirilor din volumul proaspăt lansat, cu Cezar Paul-Bădescu, mărturisind că povestirile sunt construite cu o naturalețe și cu „o lipsă de fasoane literare” care i-au plăcut.

„Florin Irimia pornește, în «Misterul mașinuțelor chinezești, în căutarea propriilor «à côte de chez…». Adică își retrăiește, scriind, propria copilărie petrecută în decorul sordid al ultimului deceniu comunist, transmutând viața imediată a copilului într-o introspecție de multe ori dureroasă. Căci nu atât mulțimea de întâmplări comice și de «faze» pe care autorul și le amintește, povestindu-le cu un talent și o plăcere evidente, sunt partea cea mai intensă a cărții, ci căutarea obsedantă a vechilor traume, a crăpăturilor din porțelan, atâta vreme refulate, prin care autorul își citește, ca-n liniile din palmă, viața actuală”, precizează scriitorul Mircea Cărtărescu, din perspectiva căruia, în cele 40 de povestiri, „Florin Irimia nu caută copilul pierdut, copilăria pierdută, ci, prin ele, se caută pe sine însuși. O întâmplare de o mare cruzime, cea a descoperirii de către copil a jucăriilor care nu erau pentru el, îl aduce-n lumină pe tată, marele histrion al cărții, cel care schimbă măști și femei ca un prestidigitator. Ei sunt cu adevărat eroii «misterelor» lui Florin Irimia, drama divorțului părinților e adevarata miză, de o tristețe de multe ori insuportabilă, a cărții sale”.

 

Parteneri: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Editura Polirom.

Parteneri media: Agerpres, Evenimentul Regional al Moldovei, Viva FM, Apollonia TV, Ziarul de Iași, Iași Fun, 360 uaic.ro.

Eveniment Facebook: Scriitorul lunii martie – Florin Irimia

ASJ pe site, Facebook, Twitter și Instagram.

Dan Negru: „Sunteţi defavorizaţi, ca specialitate, pentru că nu aveţi profesori care să aibă contactul cu media, să ştie ce se întâmplă în radio, în televiziune”

Dan Negru a păşit prin Sala Paşilor Pierduţi spre Aula „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, pe data de 16 martie, după o încercare eşuată de a ajunge alături de studenţii ieşeni în luna ianuarie. Tema propusă spre dezbatere a fost „Televiziunea, între divertisment şi breaking news”.

Cald, glumeţ, nonşalant, Dan Negru a făcut o incursiune studenţilor în mass-media şi a oferit publicului nişte trucuri pe care nu le-ar fi putut afla de la profesorii teoreticieni.

„Sunteţi defavorizaţi, ca specialitate, pentru că nu aveţi profesori care să aibă contactul cu media, să ştie ce se întâmplă în radio, în televiziune. Mă bucur pentru iniţiativa vostră, pentru că înţâlniţi oameni care au de a face cu breasla asta”, a precizat omul de televiziune, menționând că în acestă breaslă există profesori, care nu se uită la televizor. Or, acest aspect nu este în regulă, pentru că specialiștii care lucrează în domeniu trebuie să fie la curent cu ce se întâmplă.

A povestit studenților că cea mai mare provocare din media în societatea actuală este fenomenul „the second screen”, care constă în faptul că persoanele nu se mai uită, eminamente, la un singur ecran, ci la cel puțin două. Or, în acest context, televiziunea încearcă să aducă publicul pe al doilea ecran. În momentul actual, netul e haotic, fiind necesare mai multe acțiuni, de deblocare a dispozitivului, de căutare, de accesare a informației, pe când televiziunea e ordonată, e simplă. „În cazul unor breaking news, ai luat telecomanda și ai un singur buton. Îl apeși și ești în timp real acolo, la locul faptei”, lămurește Dan Negru. Netul încă nu a reușit să scurtcircuiteze, tehnic vorbind, niște informații. Consumul de televiziune, în ultimii ani, a scăzut dramatic. Ne-a comunicat că televiziunea oferă ceea ce se vinde, de aceea nu e o rușine zona de monden, și că educația trebuie făcută de familie, de profesori, de preot. Nu-mi las copiii să fie educați de televizor”, a mărturisit.

Glumele sale au făcut deliciul publicului, iar informaţiile transmise au schimbat mentalitatea studenților. A povestit despre marketing, despre publicitate, despre studiile care duc la apariţia emisiunilor, menționând că piața media din Europa de Est nu este bine dezvoltată, copiind ceea ce apare la americani.

065

„Trebuie să ieșiți din clișee”

Am aflat că showbusiness-ul românesc trăiește din televiziune. Sunt cântăreți care nu ar mai fi la fel de populari, dacă nu ar apărea la TV.

Marile companii de televiziune comandă studii, pentru a vedea ce face publicul, din punct de vedere social. Prezentatorul ne-a povestit că, conform unui studiu, procentul populației care mănâncă acasă, a crescut, față de anii precedenți. Deși, aparent, acest studiu nu este relevant pentru televiziune, poate fi speculat. Cum?- prin apariția emisiunilor culinare, pentru că așa dictează piața. Emisiunile cu talente au apărut tot pe baza studiilor, pentru că americanii încercau să descopere ce talente aveau, în cadre informale, în familie. Ne-a făcut și o incursiune a termenilor tehnici, ne-a explicat care sunt indicii ce calculează audiența. „Share-ul semnifică totalitatea televiziunilor existente. Ratingul e mai important, pentru că arată câți oameni au disponibilitatea de a se uita la televizor în seara respectivă”, ne-a comunicat omul de divertisment.

Fără nicio reţinere, Dan Negru a transmis studenţilor de la Jurnalism că meseria pe care şi-au ales-o este una în care cu greu reuşeşti, dar, după spusele prezentatorului meseria de scenarist este foarte căutată în televiziunea din România. Mai mult decât atât, a zis că jurnaliștii, dacă sunt buni în munca pe care o fac, vor cunoaște culmile carierei, întrucât există și persoane nepregătite suficient. „Trebuie să ieşiţi din clişee. Vă place Mihaela Rădulescu, sau nu, este irelevant. Aveți ce învăța de la ea, pentru că e în zona media de peste 20 de ani”, a fost sfatul lui Dan Negru, pentru studenți. Ne-a menționat că un bun om de televiziune trebuie să empatizeze cu publicul din spatele ecranului, trebuie să îl țină pe jar, și tocmai de aceea, își dă jos sacoul la un moment dat, în cadrul emisiunilor, pentru ca publicul să nu schimbe frecvența, să mai rămână pe canal. Dan Negru, atunci când e o perioadă de platou, creează intriga, făcând publicul să se întrebe: „Ce va urma?”

La întâlnirea din cadrul proiectului cu același nume – Întâlnirile ASJ – am învățat lucruri noi, am memorat trucuri, am râs, am văzut cum Dan Negru renunță la sacou și am aflat răspunsuri la întrebările pe care le aveam. Dan Negru, invitat de ASJ, a adunat o sală plină cu oameni, care au stat cu sufletul la gură să-l cunoască. O altă surpriză plăcută a fost faptul că munca Asociației se aude și dincolo de Iași, căci am avut printre invitați o studentă care a venit de la Galați, special pentru această întâlnire. De asemenea, printre invitații din sală, s-a aflat și moderatorul unei emisiuni locale, care a felicitat organizația pentru inițiativă. La ora 18, evenimentul a luat sfârșit, urmând multe poze cu entertainerul.  Iar pentru un eveniment bine-organizat, echipa ASJ, împreună cu Dan Negru, a mers la un ceai, pentru a afla curiozități „din culise”.

Oameni mari ne urmăresc, urmează o altă întâlnire ASJ, stați cu ochii pe noi!

057.jpg

Text de Speranța Talabă

Foto: Dan Ignat

Aici puteți vedea imagini de la întâlnirea cu omul de televiziune.

Dan Negru vine la „Întâlnirile ASJ”

Televiziunea, între divertisment și breaking news, dezbătută cu Dan Negru și studenții de la jurnalism

Membrii Asociației Studenților Jurnaliști (ASJ) din Iași reiau seria de întâlniri din cadrul proiectului „Întâlnirile ASJ”. Acesta continuă cu discuția ce îl va avea în prim-plan pe omul de televiziune Dan Negru. Tema principală, „Televiziunea, între divertisment și breaking news”, va fi dezbătută împreună cu studenții joi, 16 martie, începând cu ora 16.00, în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Întâlnirea va fi moderată de jurnalistul Andrei Giurgia.

Dan Negru – omul din spatele ecranului

Evenimentul își propune familiarizarea viitorilor jurnaliști cu mediul în care ar putea lucra, dar și depășirea limitelor teoretice cu care se confruntă studenții la facultate. Totodată, participanții își pot satisface curiozitățile cu privire la drumul parcurs de Dan Negru în formarea sa ca om de televiziune.

„Am avut adeseori întâlniri cu studenții de la Jurnalism din toată țara și de fiecare dată eu am avut ce învăța, eu am aflat cele mai multe lucruri noi. Așa că, sunt egoist. Vin să învăț lucruri de la viitorii mei colegi de breaslă”, mărturisește Dan Negru.
„Entuziasmul nostru, dar şi cel al omului de televiziune Dan Negru, a crescut atunci când noi i-am propus să se întâlnească cu studenții de la Jurnalism, într-un cadru non-formal. Plănuim ca în cursul noului an calendaristic să apropiem studenții de la Iaşi de oamenii din presa națională”, precizează Ionuț Teoderaşcu, președintele Asociației Studenților Jurnaliști.

Despre Întâlnirile ASJ

Începând cu anul 2007, membrii ASJ au demarat o serie de întâlniri cu jurnaliști, printre care Liviu Iolu, Sanda Nicola, Mihai Tatulici, Toader Păun, Robert Turcescu și Cristian Tudor Popescu, iar începutul anului 2017 îl are ca invitat pe Dan Negru, imaginea emisiunilor de divertisment ale postului de televiziune Antena 1.

Parteneri: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 360.uaic.ro
Eveniment Facebook: „Televiziunea, între divertisment și breaking news” cu Dan Negru
ASJ pe Facebook: Asociația Studenților Jurnaliști

Afis_online

Jurnalism, hotar al mântuirii mele

Toată lumea, pe la vreo patru-cinci ani, este supusă unui interogatoriu stupid care debutează amenințător cu întrebarea „ce vrei să te faci când crești mare?” Ei bine, eu nu voiam nimic. Nici medic, nici învățătoare, nici cântăreață, nici măcar prințesă cu castel și unicorn. Mereu am vrut să am un microfon cu care să schimb lumea. Ideea asta a rămas vreme de mai mulți ani uitată într-un colț de minte fiind acoperit de o pânză de păianjen pe care abia în ziua înscrierii la facultate am dat-o la o parte. M-am înscris la o singură facultate, la Jurnalism. Mi-am pus în facultatea asta toate speranțele, visele, dorințele, temerile. Trebuie să reușesc, nu pentru mine, cea de acum, ci pentru copila aceea de demult care voia un microfon, cu care să schimbe lumea. Ce naivă eram! Lumea se schimbă zi după zi, numai noi, oamenii ei, rămânem la fel: mici și inofensivi.

În viața mea, lucrurile și-au urmat cursul firesc, eu nefiind genul de persoană care își mai face destinul și cu propriile mâini. Am mers la școală, nu lipseam nici măcar motivat, mi-am făcut prieteni, ce-i drept, nu prea mulți, am fost mereu cuminte, am respectat regulile, am fost o prezență discretă și nu m-am afirmat decât atunci când mi-au fost puse în pericol principiile. Am fost mereu omul care a tăcut și a făcut, iar bunica mă încuraja spunându-mi: „lasă, maică, e mai bine așa. Știu și eu, știi și tu că pe capul plecat, sabia nu îi taie”. Poate că în acest fel am devenit vulnerabilă și poate că am fost ușor ,„de luat înainte”, dar nu asta a contat. Pentru mine era suficient să sun la un număr și să îmi răspundă o voce caldă, să bat la o ușă și să îmi deschidă un chip zâmbitor, nu alergam după nimic, nu aveam un țel. Așa de desfășurau zilele mele, într-o armonie perfectă care, în timp a evoluat, asemenea unei boli cronice, într-o monotonie stranie. Terminam liceul, ba mai mult dobândisem drept de vot și încă nu aveam un plan de atac pentru viitorul meu.

Vara este un sfetnic bun; am citit, am căutat, am discutat și a trebuit să iau o decizie: la ce facultate mă înscriu. Planul cu Academia de Poliție eșuase lamentabil pe terenul de sport, așa că trebuia să încropesc un plan B și să îi prezint familiei. Dacă m-aș vedea acum luând decizii, probabil m-aș prăpădi de râs, așa de încrâncenată eram. Am zis că mă înscriu la Construcții, că în timp o să fac bani din meseria asta, o să trăiesc bine și poate că o să îmi și placă; program de la 8 la 16, salariu atractiv, mașină de serviciu, cască de protecție și toate cele. Unde mai pui că verișoara mamei, de la Constanța, are o fată care studiază întocmai acest domeniu și e tare mândră? Când i-am zis bunicii de decizia mea, ea mi-a dat un argument solid care mi-a schimbat fundamental viziunea: ,„e meserie de băieți, mamă! Unde să stai tu numai printre bărbați? Altceva!”

Mi-am luat inima în dinți și am hotărât să mă duc la Jurnalism și nu în București, unde se așteptau ai mei, ci în Iași, aproape de casă, aproape de Radu al meu. Urma să stau la cămin și el să vină la mine o dată pe săptămână, iar eu sa merg acasă în weekend. I-am promis că nu o să se schimbe nimic între noi: eu o să studiez aici, aproape și el o să fie în continuare tehnician dentar în Vaslui. Mama zicea să nu mă închid în Moldova, să plec și să las năravul acasă. Pentru prima dată în viață nu am ascultat-o. Am zis că plec la Iași și să aștepte că o sun să îi spun ce am făcut. Cred că după ce am plecat, a început să caute caserole pentru mâncarea ce avea să mi-o trimită.

Așa m-am făcut studentă; ce mă mai fac când cresc mare om trăi și om vedea. Până atunci mă bucur de tot ceea ce am găsit în minunatul Iași: oameni frumoși, prieteni, studenți și speranțe, nevoi și dorințe. Poate nu ne-om face toți jurnaliști, nu vom apărea toți pe sticlă, dar să știu să țin un microfon în mână tot o să învăț. Am să scriu și am să vorbesc, tot așa discret și cu simț de răspundere ca și până acum.

Text de Andreea Nicoleta Guțu

Sursă foto: seamedu.com

Jurnalismul, potrivit pentru mine?

De când eram în clasa a XI-a, mă gândisem la o opțiune de viitor, nu pentru că am vrut eu să reflectez, ci pentru că mă întrebau mereu profesorii ce vreau să fac mai departe. Întrebarea suna cam așa: „Mihai, la ce facultate dai ?” Eu, mai sfios, răspund: „La jurnalism.” Profesoara rămase mirată câteva secunde și apoi începu să-mi spună că trebuie sa-mi înving timiditatea pentru a face față și așa mai departe. De parcă nu era destul, același lucru mi-l spuneau și colegii: „Ce să faci tu la jurnalism?”.

Acum, de când sunt la această facultate, lucrurile s-au mai schimbat într-o oarecare măsură pentru că situația îmi impune depășirea pragului de non-comunicare, mai ales atunci când merg pe teren și am nevoie de o declarație de la cineva necunoscut mie.

Din experiența acumulată în aceste peste două luni de când a început anul universitar, am învățat că procesul de comunicare figurează în orice acțiune a unui jurnalism. Consider că jurnalismul, pe lângă faptul că-ți dezvoltă comunicarea, îți oferă multe oportunități precum participarea la numeroase evenimente, stabilirea de relații cu ceilalți semeni și ocazia de a sta de vorbă cu oameni importanți și de a-i cunoaște, totodată.

Ca oricare altă meserie, jurnalismul are și părți mai puțin plăcute. Pornind de la oamenii care îți dau totul peste cap când îți spun ca nu îi interesează ce ai tu de spus sau nu vor să vorbească și să-ți ofere detalii cu privire la un anumit lucru, mai ales când ai de scris o știre. Cine vrei să te îndrume dacă majoritatea sunt nepăsători? E destul de neplăcut să pierzi timpul crezând că vei obține ceva de la cineva, dar asta e viața unui jurnalist. Ai nevoie să fii tolerant și perseverent.

În tot acest timp, am observat că aproape fiecare specializare este promovată de câte o asociație non-guvernamentală. Ca exemple: ASCOR pentru studenții de la Teologie, ASII pentru cei de la Informatică, ASJ pentru minunatul meu domeniu de activitate etc. Aceste asociații nu numai că te învață cum să abordezi anumite lucruri, ci te îndrumă pe o cale propice dezvoltării personale.

Până în prezent, m-am adaptat destul de ușor activității. O să văd pe parcurs cum evoluează lucrurile și mă voi conforma cerințelor respective. Dacă ești de aceeași părere, alătură-mi-te!

Text de Șargu Mihai Eugen