„Voluntarii nu sunt plătiţi, nu pentru că nu au nicio valoare, ci pentru că sunt de nepreţuit”
Acum 11 ani ne-am gândit că pentru a face ca studenția să merite trebuie să fim ceva mai mult decât participanți la cursuri. Astăzi venim cu idei și proiecte care demonstrează că prin implicare facem din comunitatea în care trăim un loc mai frumos. Dacă îți place cum gândim, completează următorul formular și pregătește-te pentru prima întâlnire. Fii și tu #superasj-ist!
Asociația Studenților Jurnaliști a trecut la fapte bune și a simțit spiritul Crăciunului puțin mai devreme, încă de pe 19 decembrie, când a călcat pragul școlii primare din Tăutești.
În preajma sărbătorilor de iarnă, voluntarii ASJ-iști și-au dorit să aducă un zâmbet pe chipul a 16 copii (şase copii de grădiniță și 10 copii în clasele I-III) de la Şcoala Primară Tăuteşti, din comuna Rediu. Prichindeii au scris scrisori către Moș Crăciun și, prin miracol, scrisorile lor au ajuns la noi, la ASJ-iști, iar cu ajutorul unor oameni cu suflet mare, am reușit să le îndeplinim dorințele, nu foarte mari, de Crăciun. Unii au visat la ursuleți, alții la macarale, maşinuțe şi păpuşi, cadouri simple care i-au sensibilizat pe cei din mediul online şi pe noi, mai ales. Am împachetat totul cu grijă, am scris numele fiecărui copil pe etichete, am făcut pachețelele cu dulciuri și dimineața de 19 decembrie ne-a găsit la Tăutești, într-o sală de clasă cu părinți care așteptau să își vadă copiii spunând rolul învățat de-acasă și voluntari nerăbdători să îi întâlnească pe cei mici. Moș Crăciun a fost și el prezent la festivitate și după momentul artistic, care a constat într-o nuntă țărănească, pe care o vedem, de obicei, pe 31 decembrie, înainte de a trece în noul an, copiii s-au apropiat de bătrânul Crăciun pentru a primi cadoul visat şi apoi desenat.
A fost emoție la această întâlnire. A fost și nostalgie, regret, neputință, dar și bucurie, speranță și încredere. S-au văzut toate acestea atât pe chipul celor 16 copii, cât și pe chipul părinților, a învățătoarei și a studenților de la Jurnalism.
Mulțumim pentru sprijin tuturor celor care au adoptat o scrisoare. Îmbrățișări calde din partea celor cărora le-ați îndeplinit dorințele.
Mulțumim copiilor pentru împlinirea și bucuria sufletească pe care am simțit-o după această întâlnire.
Sărbători fericire tuturor!
Câteodată mă gândesc de ce am ajuns așa. De ce nu am prieteni, de ce nu e nimeni cu care să schimb măcar câteva cuvinte. Mă trezesc singură, adorm singură. De exemplu, nu vorbesc niciodată la telefon. Nu mai am. Trec peste tot ca o umbră, fiindcă nicio persoană nu mă vede, dar nu e vina lor.
Să îți povestesc, dragă cititorule, cine sunt. Numele meu e Arabella, dar mi se spunea „Ara” și am 17 ani. Obișnuiam să fiu cea mai populară fată din liceu, exact cum vezi în filme. Eram întotdeauna înconjurată de prieteni, nu mai știam ce e sunt singurătatea, izolarea și timiditatea. Toate acestea, însă, erau iluzii. Mă mutasem dintr-un oraș de care nimeni nu auzise și nu am vrut să mai fiu fata ciudată. Am încercat să creez altceva, să mă mint pe mine însămi. După câteva luni, aveam acest lucru în reflex, nu mă puteam opri, era atât de bine. Se spune că atunci când crezi o minciună, ea devine adevăr. Asta mi s-a întâmplat și mie. Nu simțeam că voi fi descoperită vreodată, deoarece aveam senzația că eram extrem de pricepută, de convingătoare. Mereu vei fi mai bine cu o minciună, îmi spuneam adesea, motivându-mă să continui cu neadevărurile.
Eram la fel de cunoscută în școală ca Ronaldo pe terenul de fotbal. Viața-mi părea perfectă, până când s-a mutat în oraș fostul meu iubit, Marin, care dorea să se răzbune pe mine fiindcă nu am vrut ca relația noastră să mai continue. A făcut un poster cu poze vechi de-ale mele, scriind și bârfele vechilor colegi, pe care eram sătulă să le aud pauză de pauză. Nimic n-a mai fost la fel. Lumea pe care m-am chinuit să o construiesc s-a năruit mai repede decât un castel din cărți de joc.
Iată cine sunt, scumpe cititorule: o epavă. Mai am de învățat un an la acest liceu. M-am gândit să mă transfer, dar parcă aș rămâne. De luni, voi fi Arabella cu adevărat. Vremurile de glorie ale Arei sunt de mult trecute. Bine ai revenit! Te-am ținut mult captivă după gratiile de țurțuri. De când nu te-am mai văzut?
Text de: Andreea Cibotariu
Miercuri, 7 noiembrie, începând cu ora 19.30, la Ateneul din Iași, a avut loc proiecția filmului „Coborâm la prima”, în prezența regizorului Tedy Necula și a actorilor Francesca Leonte, Dan Murzea și Adrian Păduraru. Pelicula, considerată a fi primul film inspirațional din cinematografia românească, a fost difuzată în prezența a peste 300 de spectatori, iar discuțiile din final au fost moderate de Andrei Giurgia. Continuă lectura „„Coborâm la prima”, primul film inspirațional din România”
Mă apropii, cu sfială încă, de încheierea primei luni de facultate, specializarea Jurnalism și Științe ale Comunicării. Mare parte din mine s-a acomodat cu viața de student, atât cât poate ea însemna pentru un boboc, care și-a schimbat mediul și s-a trezit, peste noapte, într-un oraș mare, frumos, dar străin. Un boboc care trebuie să se descurce singur pentru că oamenii sunt diferiți de cei de acasă (apropo, și „acasă” s-a schimbat). Sunt eu în fața unei provocări noi.
„Flacăra la dispoziția dumneavoastră!” era îndemnul apărut în primii ani după ce „tovarășul” Adrian Păunescu preluase conducerea revistei Flacăra, prin 1973. Un îndemn în care aș fi crezut cu adevărat, dacă nu ar fi fost folosit propagandistic. „Jurnalistul la dispoziția dumneavoastră!” încadrează misiunea celui ce scrie, misiunea acelui om pentru care timpul personal nu există, ci timpul lui e timpul tuturor. O idee ce sună comunist, ca o reîntoarcere în timp, doar că datoria jurnalistului e să reprezinte democrația în esența ei, prin adevăr. Iar adevărul? Trebuie găsit. Astfel, de la ideea esențială în care omul ce scrie întruchipează adevărul, tot același adevăr trebuie găsit. Munca unui jurnalist nu se oprește vreodată, el caută adevărul, îl transpune în cuvinte și îl împarte celorlalți oameni, mult prea ocupați cu treburile lor (extrem de importante, de asemenea), încât să le și rămână timp să caute personal adevărul.
Deja ne pregătim de un nou an universitar, aşadar, noi schimbări, noi provocări, prieteni noi, activităţi şi ieşiri în grup, noi evenimente, alte amintiri, alte excursii, dar acelaşi ASJ.
Poate simţi că nu faci mare lucru cu facultatea, că nu te ajută la nimic, poate vrei ceva mai mult, poate te sperie gândul că ești boboc în ale jurnalismului, dar nu te panica: Cei care au trecut prin ASJ simţeau aceleaşi lucruri și cu timpul, împreună, prin evenimentele organizate, prin invitaţii cu care s-au întâlnit, mulți dintre ei și-au dat seama – merită să faci voluntariat și e frumos, te ajută mult, îți oferă alte viziuni, întâlnești oameni noi de la care vei avea ce învăța, experimentezi și altceva, înveți să fii mai punctual, să respecți deadline-uri, să trimiți email-uri, să postezi pe site, să faci un proiect, să vorbești, să moderezi un eveniment și, cu siguranță, multe altele. Și dacă nu mă credeți, vă las mai jos un text care vă poate confirma că am dreptate. Continuă lectura „„Doar cu facultatea nu faci nimic!””
Asociația Studenților Jurnaliști din Iași notează în jurnalul „Întâlnirile ASJ” încă un eveniment de la care studenții ieșeni, de la toate facultățile, pot învăța din experiențele unui profesionist. De data aceasta, o readucem în capitala Moldovei pe jurnalista Sanda Nicola, la o întâlnire informală pe data de 10 mai, de la ora 16:00, în Sala „Ferdinand” din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Despre campanie
Asociația Studenților Jurnaliști din Iași (ASJ) a lansat la începutul lunii martie „OFF-ul studențesc”, o campanie adresată tuturor studenților de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), cu scopul de a milita pentru îmbunătățirea experienței studențești.
Această campanie a fost lansată pentru prima dată în anul 2010, când studenții au avut ocazia să își exprime nemulțumirile legate de universitate și cămin, pe două pagini imense de ziar, amplasate chiar în fața universității.
Mă gândeam demult la asta. Mergeam la ședințe, urmăream zilnic avizierul facultății și ascultam poveștile celor care se întorceau cu atâtea lecții învățate. Mi-au dat încredere și m-am decis. Dintr-o listă care nu oferea prea multe opțiuni, am ales Universitat de Lleida, Spania. Aveam emoții – urma să am parte de prima experiență Erasmus. Cinci luni în străinătate, în preajma unor oameni care vorbesc și gândesc în altă limbă decât cea pe care eu o așteptam, alături de oameni pasionați de jurnalism, dibuind aparate de filmat și descurcând cabluri, dar simțind că fiecare moment e o lecție pe care acasă poate nu aș fi primit-o.
Mai presus de toate, cel mai bun sfat este să nu stai pe gânduri. Urmărește site-ul facultății ori întreabă-ți profesorii cum poți beneficia de o bursă de studiu. Profită de orice oportunitate, strânge din dinți și pleacă. Dacă te întorci, asta e decizia ta. Tot ceea ce trebuie să faci ca să beneficiezi de o bursă Erasmus e să înveți. Asta pentru că printre condiții se numără o medie mai mare de 7 și, bineînțeles, nicio restanță. După care găsești sprijin și îndrumare la Biroul de Relații Internaționale. Urmează multe hârtii de completat, drumuri la notar și la bancă. Ajungi să cunoști termeni economici și juridici, te lovești de birocrație și oameni îmbufnați, dar ai să reușești. Și, îți spun sigur, ai să uiți de toate când ții în mână o foaie pe care scrie „Dispoziție de plecare”.
Festivalul Serile Filmului Românesc lansează apelul către noua echipă de voluntari, pentru ediția a 9-a
Voluntarii SFR se vor întâlni cu personalități ale cinematografiei române și vor face parte din echipa de organizare
Echipa Serile Filmului Românesc anunță că încep înscrierile pentru voluntariat în cadrul festivalului, care va începe pe 6 iunie la Iași. Cei interesați trebuie să completeze formularul de pe site-ul festivalului, la rubrica VoluntarEști, aici. Perioada de înscrieri este cuprinsă între 27 februarie – 27 martie 2018.
Cea de-a 9-a ediție a SFR îi este dedicată actorului Victor Rebengiuc și se va desfășura în mai multe locuri din Iași, între 6 și 10 iunie 2018.
Continuă lectura „VoluntărEști? De filmul românesc „riști” să te îndrăgostești”
