Scriitorul lunii_Florin Irimia_ASJ

La volanul mașinuțelor chinezești, cu Florin Irimia

„Scrisul este laborios. Trebuie să te întinzi pe o perioadă lungă de timp. Cartea trebuie să dospească până când iese cum vrei tu.”

Ziua de luni, 27 martie, a fost un bun prilej pentru Asociația Studenților Jurnaliști, dar și pentru iubitorii de cărți, de a descoperi un alt scriitor ieșean, Florin Irimia. Întâlnirea a avut loc în Sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași și a durat aproximativ două ore, timp în care curiozitățile cititorilor au fost stinse de răspunsurile autorului volumului „Misterul mașinuțelor chinezești”.

„Sunt 40 de capitole care comunică fiecare unul cu celălalt. Există o continuitate și un fir care le leagă.”

Florin Irimia a ținut să precizeze că prima sa scriere a fost publicată sub pseudonimul de Eduard Tăutu, însă la sfatul unor prieteni a renunțat în a se ascunde în spatele acestuia. Primul roman al său, „Defekt”, a apărut cu numele de Florin Irimia, dar pentru că se atașase de „Eduard Tăutu” a dat acest nume personajului principal. Numele este simbolic, Eduard fiind cel de-al doilea său prenume, iar Tăutu, numele bunicii sale. Al doilea roman al său, „O fereastră întunecată”, apare ca un avertisment, un strigăt de disperare, fiind redate secvențe din Pogromurile de la Iași și București din anul 1941, după cum ne-a povestit și autorul.

„Misterul mașinuțelor chinezești” este un „roman indirect” pe care a început să îl scrie în 2011, chiar dacă nu își propusese asta. „Am simțit dorința de a scrie pe foaie cumva din temerea că, dacă nu scriu acum, mai târziu întâmplările le voi considera irelevante sau pur și simplu le voi uita”, ne-a dezvăluit Florin Irimia. Volumul are ca tema principală copilăria, iar întâmplările narate sunt atât reale cât și ficționale, autorul mărturisind că i-ar fi plăcut ca unele evenimente să se fi petrecut și în realitate.

Oamenii din sală s-au arătat emoționați de unele capitole din roman, autorul precizând că nu o face cu intenție, ci doar din dorința de a fi cât mai autentic. Iar dacă unele povestiri reușesc să înduioșeze, înseamnă ca însuși el a fost mișcat și impresionat. Scriitorul spune că i-a fost greu să scrie anumite capitole, în special cel care face referire la mama sa.

„Atunci când scrii trebuie să te detașezi. Nu poți să plângi și să scrii. Ori faci una, ori faci alta.”

Întrebat cum a ales ordinea capitolelor, scriitorul a spus că au existat mai multe variante de dispunere a ordinii lor, varianta finală fiind așezarea povestirilor în mod cronologic, uneori abordând și mișcarea trecut-prezent. Tot el a zis că după scrierea cărții nu s-a schimbat în nicio privință, subliniind faptul că autorii nu sunt influențați de propriile cărți.

„Scriitorii sunt niște broaște țestoase. Stau în carapace și ies mai ales atunci când trebuie”.

Întâlnirea s-a încheiat în mod veritabil, autorul citind câteva pasaje din cartea sa. Acesta ne-a povestit că îl bucură când i se spune că cititorii se regăsesc în experiențele din romanele sale și că orice scriitor își dorește să-i cunoască pe cei ce le citesc cărțile. După acest moment a urmat o serie de fotografii și autografe.


Florin Irimia este lector doctor la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” Iași și colaborează cu „Observator cultural”, „Dilematica”, „Noua literatură”, „Suplimentul de cultură” și alte publicații culturale. Autorul a lansat luna aceasta volumul „Misterul mașinuțelor chinezești”, o carte care cuprinde 40 de povestiri (capitole) ce au ca temă copilăria și adolescența.

Text de Bianca Barhan, voluntar ASJ

Foto: Silvia Alexandra Nistor & Ionuț Teoderașcu

Misterele copilăriei scriitorului Florin Irimia, povestite la „Scriitorul lunii”

Luna martie îl aduce în prim-plan pe scriitorul ieșean Florin Irimia, alături de  proaspăt-lansatul volum „Misterul mașinuțelor chinezești”, o carte ce surprinde            în 40 de povestiri (capitole) momente din copilăria și adolescența autorului.

Pornind de la povestirile lui Florin Irimia, desemnat scriitorul lunii martie de către ASJ, membrii Asociației Studenților Jurnaliști readuc printre ieșeni dorința de a depăna amintiri, îndemnându-i chiar să și le noteze, așa cum a procedat însuși scriitorul. Întâlnirea cu „Scriitorul lunii” se va face luni, 27 martie, de la ora 18.00, în același loc sigur: printre cărți, la Sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Discuția va fi moderată de Ionuț Teoderașcu, președintele ASJ, și se va derula pe marginea celui mai nou volum lansat de Florin Irimia, „Misterul mașinuțelor chinezești”.

Scriitorul Lunii - Florin  Irimia_DOAR ONLINE.jpg

Scrierea povestirilor, după cum a mărturisit scriitorul ieșean joi, 23 martie a.c., la lansarea oficială a volumului, a avut ca punct de plecare dorința acestuia de a pune pe hârtie câteva din acele lucruri mai mult sau mai puțin însemnate care i-au marcat copilăria și adolescența, iar momentul conceperii primelor dintre ele a fost încă dinainte de apariția romanul de debut – „Defekt” – autorul considerând „Misterul mașinuțelor chinezești” ca fiind, într-un fel, prima lui carte, firește, nepublicată pe atunci. „«Defekt» a început să prindă contur iar mașinuțele chinezești au fost date la o parte. Însă nu de tot, pentru că, din timp în timp, mai reveneam asupra celor câteva texte care se înfiripaseră atunci, mai adăugam ceva, mai ștergeam altceva, și uite așa, încet-încet, povestirile prindeau forță, se măreau, se înmulțeau, și într-o zi am știut că, la un moment dat, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, ele se vor constitui într-o carte. (…) Am vrut să scriu cartea asta și din cauza unei temeri destul de serioase: că la un moment dat aș putea uita, că aș putea să mă trezesc într-o zi și să nu-mi mai amintesc nimic despre mine”, a mărturisit Florin Irimia.

„Cartea rămâne la fel de tristă ca celelalte romane. Mă tem de ziua în care aș putea să scriu un roman vesel”

„Misterul mașinuțelor chinezești” (Ed. Polirom, 2017) este o colecție de patruzeci de povestiri interconectate și tot atâtea episoade din viața unui (viitor) scriitor, nu neapărat cel care și-a pus numele pe copertă, dar nici foarte diferit de el. Patruzeci de povestiri este un număr ales nu întâmplător, mărturisește scriitorul, fiind vârsta la care a terminat de scris cartea. Povestirile se pot citi asemenea unor capitole de roman (indirect), în care „memoria și ficțiunea, nostalgia și suferința se completează reciproc pentru a forma un univers personal populat cu tot felul de creaturi, când blânde, când fioroase, când amuzante, când melancolice, când protectoare, când reci, când pur și simplu ciudate.”

Mircea Cărtărescu îl asociază pe Florin Irimia, prin intermediul povestirilor din volumul proaspăt lansat, cu Cezar Paul-Bădescu, mărturisind că povestirile sunt construite cu o naturalețe și cu „o lipsă de fasoane literare” care i-au plăcut.

„Florin Irimia pornește, în «Misterul mașinuțelor chinezești, în căutarea propriilor «à côte de chez…». Adică își retrăiește, scriind, propria copilărie petrecută în decorul sordid al ultimului deceniu comunist, transmutând viața imediată a copilului într-o introspecție de multe ori dureroasă. Căci nu atât mulțimea de întâmplări comice și de «faze» pe care autorul și le amintește, povestindu-le cu un talent și o plăcere evidente, sunt partea cea mai intensă a cărții, ci căutarea obsedantă a vechilor traume, a crăpăturilor din porțelan, atâta vreme refulate, prin care autorul își citește, ca-n liniile din palmă, viața actuală”, precizează scriitorul Mircea Cărtărescu, din perspectiva căruia, în cele 40 de povestiri, „Florin Irimia nu caută copilul pierdut, copilăria pierdută, ci, prin ele, se caută pe sine însuși. O întâmplare de o mare cruzime, cea a descoperirii de către copil a jucăriilor care nu erau pentru el, îl aduce-n lumină pe tată, marele histrion al cărții, cel care schimbă măști și femei ca un prestidigitator. Ei sunt cu adevărat eroii «misterelor» lui Florin Irimia, drama divorțului părinților e adevarata miză, de o tristețe de multe ori insuportabilă, a cărții sale”.

 

Parteneri: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Editura Polirom.

Parteneri media: Agerpres, Evenimentul Regional al Moldovei, Viva FM, Apollonia TV, Ziarul de Iași, Iași Fun, 360 uaic.ro.

Eveniment Facebook: Scriitorul lunii martie – Florin Irimia

ASJ pe site, Facebook, Twitter și Instagram.

Povești nespuse. În dialog cu Lucian Dan Teodorovici

În ultima zi de iarnă, pe 28 februarie, la ora 17:00, iubitorii de lectură s-au adunat la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, în sala B.P. Hașdeu, pentru a-l cunoaște pe scriitorul Lucian Dan Teodorovici. Moderatorul evenimentului a fost jurnalistul Andrei Giurgia. Evenimentul a fost organizat de Asociația Studenților Jurnaliști sub sigla „Scriitorul lunii”, proiect aflat la cea de-a V-a ediție. Pe lângă proza scrisă, Lucian Dan Teorodorovici cochetează și cu dramaturgia, fiind regizor, scenarist, și cofondator la Festivalului Internațional de Literatură și Traduceri (FILIT). În prezent, acesta este directorul interimar al Muzeului Național de Literatură din Iași.

Cartea care a stat la baza discuției cu autorul este „Celelalte povești de dragoste” apărută la editura Polirom, în anul 2013. Anume acest roman a fost ales de organizatori, datorită faptului că februarie este luna iubirii. „Celelalte povești de dragoste” este un roman format din unsprezece povestiri, al căror subiect principal este comunicarea, sau mai bine-zis, lipsa ei. Conform autorului, acesta este un roman puzzle, care se completează și creează un întreg în momentul în care ai terminat de citit cartea. Romanul are un singur narator, care se regăsește pe parcursul acesteia în diferite vârste – din copilărie până la 35 de ani. Tema iubirii este abordată din unghiuri distincte: naratorul fiind mai puțin capabil de a o înțelege în copilărie, apoi, de-a lungul vremii înțelegând tot mai mult, și, în același timp tot mai puțin.

„Cartea mea este despre lipsa de comunicare în cuplu. Este, mai degrabă, o poveste despre cum promisiunea iubirii se lovește tocmai de problemele comunicării, și, se disipează încetul cu încetul, fără ca personajele principale să își dea seama unde se produce ruptura. Am avut, ca scriitor, tot timpul problema comunicării ca temă literară, o problemă devenită presantă de fiecare dată când m-am apropiat de o idee.”

Scriitorul a dezvăluit publicului entuziast că ideea de a scrie un roman de dragoste o avea de mult timp, însă a așteptat până ce a devenit imperios necesar, după ce i s-au sedimentat ideile. Cititorii au aflat cât de greu se transformă o idee într-un roman, fiind necesare o oarecare experiență, dar și pregătirea interioară pentru abordarea anumitor subiecte. Lucian Dan Teodorovici ne-a mărturisit că a preferat să fie răbdător, și să aștepte momentul potrivit pentru a fi scrise „Celelalte povești de dragoste”, fapt care s-a întâmplat în 2009.

„Nu ești scriitor dacă nu scrii despre iubire.”

Cititorii au fost receptivi și i-au adresat întrebări scriitorului, acesta satisfăcându-le curiozitățile. Întrebat fiind dacă există vreo simbolistică specială la numărul poveștilor, Lucian Dan Teodorovici ne-a mărturisit, că mai degrabă ar avea o superstiție cu numărul doisprezece, care îl tot urmărește de-a lungul scrierilor sale.

„Încă nu am reușit niciodată să scriu o carte cu douăsprezece capitole sau cu douăsprezece povestiri. Și aici, au fost douăsprezece povestiri la un moment dat. Numai că una o simțeam în plus, așa că am renunțat la ea, înainte de a trimite carte în tipar. Eu țin foarte mult la golurile din cartea aceasta, la poveștile dintre povești, nu la cele spuse, ci la cele subînțelese. Iar cea de-a douăsprezecea poveste explica un gol, așa că am renunțat la ea.”

Talentul e încercarea de a descoperi mereu câte ceva, nu la nivel declarativ, ci permanent, în orice clipă a vieții tale.

Autorul ne-a dezvăluit o parte din convingerile sale referitoare la talentul scriitoricesc, menționând că „foarte mulți scriitori mitizează cumva talentul. Pentru mine talentul nu este un dat. Nu cred că scriitorul este cu nimic mai special decât orice alt pasionat, indiferent de domeniu. Dincolo de asta, accept că există talent, dar l-aș traduce prin experiență și printr-o pasiune imensă pe care o ai pentru activitatea ta. Pasiunea asta te poate duce la niște profunzimi pe care le descoperi la un moment dat.”

O altă dezvăluire a făcut autorul, iar publicul a fost încântat, și anume faptul că prima carte pe care a citit-o, „Pinocchio”, i-a schimbat viața, căci a început să mănânce mazăre, la fel ca personajul acesteia, mâncare pe care nu o agrease înainte.

„Bunica îmi spunea că cărțile proaste nu o să mă ajute în viață, și să citesc cărți bune, cărțile bune fiind manualele școlare”, s-a confesat autorul. Lucian Dan Teodorovici a ținut să precizeze că acest roman nu este unul autobiografic, ci unul ficțional, în care se regăsesc și unele elemente reale, preponderent cele care țin de copilăria personajului, autorul fiind ajutat de nostalgia vremurilor de demult în crearea acestora.

Întrebat fiind care povestire din cele unsprezece a fost scrisă cel mai greu, acesta a dezvăluit faptul că „O noapte la hotel” și „Podul strâmb”, acestea fiind povestiri care rezistă mai puțin prin ele însele, apărute cu rolul de a le lega pe celelalte.

Autorul a zis că și-a dorit să strice ordinea temporală a povestirilor, acestea neaflând-se într-o ordine cronologică, menționând că există niște trucuri narative pe care le ia în calcul orice scriitor.

„Ordinea povestirilor a ținut de un plan foarte riguros. Am căutat sa creez o anumită cadență, astfel ca cititorul sa înțeleagă aspectele cu care rezonează el. Cititorul este un creator, el își creează propria poveste.”

„Cel care cheamă câinii”, un roman autobiografic

Întrebat dacă simplitatea vieții se învață, autorul a menționat că răspunsul îl putem afla în viitorul său roman, „Cel care cheamă câinii”, care va fi unul autobiografic și care va fi lansat în luna aprilie.

După discuția cu autorul, am urmărit un scurtmetraj realizat de Violeta Gorgoș, scurtmetraj realizat pe baza uneia dintre povestiri. A urmat o sesiune de autografe personalizate, pe care Lucian Dan Teodorovici le-a oferit cititorilor săi, iar ASJ i-a oferit diploma de „Scriitorul lunii” februarie.

A fost o seară în care ne-am culturalizat cu toții și așteptăm cu nerăbdare cartea autobiografică „Cel care cheamă câinii”, care cu siguranță ne va oferi răspunsuri la întrebările pe care nu le-am adresat, dar le-am gândit.

scriitorul-lunii_ASJ

Text de Speranța Talabă

Youtube – Lucian Dan Teodorovici – scriitorul lunii 

„Celelalte povești de dragoste” – dezbătute la cea de-a cincea întâlnire cu „Scriitorul lunii”

Studenții de la Jurnalism invită publicul ieșean să petreacă finalul lunii februarie într-o atmosferă caldă, alături de scriitorul Lucian Dan Teodorovici, care va povesti despre „Celelalte povești de dragoste”, un volum ce definește o anumită perioadă din viața acestuia.

Evenimentul „Scriitorul lunii” revine printre evenimentele culturale ale Iașului cu cea de-a cincea ediție și îl va avea drept invitat pe ieșeanul Lucian Dan Teodorovici, care va discuta, alături de public, pe marginea volumului „Celelalte povești de dragoste”.

Cartea a apărut în anul 2009 și a avut parte de o reeditare în 2013, la Editura Polirom. Întâlnirea va fi găzduită de Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, în sala „B. P. Hasdeu”, în ultima zi a lunii – 28 februarie, începând cu ora 17.00.

Moderatorul întâlnirii va fi jurnalistul Andrei Giurgia, care susține evenimentele organizate în cadrul Asociației Studenților Jurnaliști din Iași.

În timpul întâlnirii, autorul Lucian Dan Teodorovici va răspunde tuturor curiozităților publicului iubitor de lectură, iar la sfârșit acesta va da autografe și va face fotografii cu cei prezenți. Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile în sală.

Unsprezece fețe ale dragostei

Volumul surprinde unsprezece povești în care dragostea e privită din unghiuri surprinzătoare și, în același timp, unsprezece secvențe ale unui roman construit pe o unică poveste, a unei iubiri ce nu-și găsește ritmul. Lipsa comunicării, trădarea, gelozia, angoasele și așteptările, toate aceste stări, puse sub semnul superficialității lumii contemporane, poartă personajele prin întâmplări și evenimente stranii, care își câștigă miza doar prin raportarea la întreaga lor istorie.

„De obicei, mă înstrăinez rapid de cărţile mele. Cu «Celelalte poveşti de dragoste» lucrurile stau însă diferit: este, în continuare, o carte la care ţin, pentru că ea îmi defineşte o perioadă din viaţă, chiar dacă nu e nici pe departe ceea ce se înţelege printr-o carte autobiografică. Este, adică, o ficţiune care încă îmi spune câteva lucruri despre mine. Apoi, observând modul în care a fost primită, mi-aş dori să cred că-i spune şi fiecărui cititor al ei câte ceva despre sine”, precizează Lucian Dan Teodorovici, autorul cărții.

Asociat de publicistul Ștefan Agopian cu Ernest Hemingway și cu J. D. Salinger, Lucian Dan Teodorovici s-a născut pe 17 iunie 1975 la Rădăuți și este scriitor, regizor de teatru și scenarist de film și televiziune. Este coordonator al colecției „Ego. Proza” a Editurii Polirom și senior editor al săptămânalului „Suplimentul de cultură”. În 2013 a debutat ca regizor de teatru cu spectacolul „Prăpădul” (după un text de Attila Bartis), la Teatrul Național din Iași, și tot în același an a pus în scenă, la Ateneul din Iași, spectacolul „Sînt o babă comunistă”, o dramatizare după cartea semnată de Dan Lungu. Cărțile sale au fost traduse și publicate în Statele Unite ale Americii, Franța, Germania, Spania, Italia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Macedonia și Turcia.

Scriitorul lunii februarie - Lucian Dan Teodorovici_ASJ

Despre proiectul „Scriitorul lunii”

Proiectul face parte din campania „Șezi blând și citește”, demarată în anul 2013 de către membrii Asociației Studenților Jurnaliști. În edițiile anterioare, la eveniment au participat scriitorii Dan Lungu, Cătălin Mihuleac, Cristian Teodorescu și Bogdan Suceavă.

Primele ediții ale proiectului au avut loc la începutul anului 2016, iar primul invitat a fost scriitorul Dan Lungu, discuția cu acesta pornind de la romanul „Sînt o babă comunistă”, urmat de scriitorul Cătălin Mihuleac, care a lecturat, la cererea publicului, pasaje din cartea „America de peste pogrom”. Cea de-a treia întâlnire, dialogul a fost purtat cu scriitorul Cristian Teodorescu, pornind de la romanele „Medgidia, orașul de apoi” și „Șoseaua Virtuții. Cartea Câinelui”, iar ultima întâlnire, în luna noiembrie a anului trecut, l-a avut ca invitat pe scriitorul Bogdan Suceavă cu volumul „Noaptea cînd cineva a murit pentru tine”.

Proiectul este gândit în termenii susținerii și promovării lecturii, invitând publicul cititor și studenții de la Facultatea de Litere, la întâlnirea cu principalii creatori ai literaturii din „dulcele târg al Ieșilor”. Unul dintre principalele motive care ne determină să realizăm acest proiect, se datorează faptului că, în prezent, promovarea lecturii este susținută mai mult în mediul online, iar noi vrem să readucem lectura și beneficiile ei în offline.

Parteneri: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași și Editura Polirom.
Parteneri media: Agerpres, Evenimentul Regional al Moldovei, Viva FM, Ziarul de Iași, Iași Fun, Apollonia TV, 360 UAIC.
Eveniment Facebook: Scriitorul lunii februarie – Lucian Dan Teodorovici
Găsiți ASJ pe Facebook, Twitter, Instagram.

#ASJ la #munte

Respectând tradiția, dar aducând totodată obiceiuri moderne, membrii ASJ și-au făcut bagajele și, timp de trei zile, au poposit în stațiunea Gura Humorului. Gazda noastră a fost, pentru al doilea an consecutiv, pensiunea Bucovina, loc pe care-l recomandăm cu plăcere, mai ales pentru grupuri mari.

Gura Humorului cu paintball, spălatul vaselor, „La Bomba” și piscină  

Nucleul a fost, cu siguranță, energia – fie ne încrețeam frunțile la jocuri de societate sau de cunoaștere, fie la poveștile spuse cu mult patos sau chiar și când ne venea rândul la spălat vase. Echipa ASJ-istă, formată din 30 de omuleți care muncesc pentru a construi evenimente culturale deosebite, s-a unit și mai mult și și-a încărcat bateriile, iar acum, revine la Iași, cu forțe noi și pregătiți pentru ceea ce urmează.

Timp de trei zile, stațiunea nu ne-a lăsat deloc să ne plictisim. Am cucerit munții cu telescaunul și am coborât în viteză cu sania; ne-am relaxat la piscină și am surprins cele mai frumoase cadre cu telefoanele noastre. Strategia personală ne-am pus-o în valoare la un joc de paintball și am descoperit pas cu pas orașul care în 2015 și-a sărbătorit cei 525 de ani de la prima atestare documentară. Trebuie să menționăm că ne-am și amuzat în pizzeria La bomba, însă nu dezvăluim motivul – trebuie doar să treceți pe acolo și-o să înțelegeți.

Provocare cu un premiu

Pe toată durata călătoriei, am avut cu noi un titlu, un roman, o carte – toate pentru un nou scriitor pe care-l vom aduce în fața voastră foarte curând, la o nouă ediție a evenimentului „Scriitorul lunii”.  Vă provocăm să ghiciți scriitorul și cartea pentru următoarea ediție! Vă dăm un indiciu: este despre dragoste, iar coperta cărții are „gust” de cafea. Primul care ghicește și ne spune autorul cărții într-un comentariu la acest articol, o să primească de la echipa ASJ cartea  drept premiu.

Printre numere și gânduri. Bogdan Suceavă-scriitorul lunii noiembrie

Printre numere și gânduri. Bogdan Suceavă-scriitorul lunii noiembrie

Bogdan Suceavă a fost invitat luni, 21 noiembrie, de către Asociația Studenților Jurnaliști la cea de-a patra ediție a proiectului „Scriitorul lunii”. Întalnirea a avut loc în sala „B.P. Hașdeu” din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, iar discuția a avut ca temă centrală romanul „Noaptea când cineva a murit pentru tine”, apărut în 2010.

„Cred că matematica nu se îmbină armonios cu literatura”

Scriitorul a răspuns curiozităților cititorilor și a dezvăluit câteva impresii în legatură cu perioada comunistă, spunând că a fost o perioada dificilă și sângeroasă, scopul cărții fiind acela de a arăta tinerilor cum a fost revoluția.

Cartea are în centrul atenției ziua de 25 decembrie 1989, autorul mărturisind că la vremea aceea nu avea cunoștințe politice. El spune că acest roman este unul care l-a costat cel mai mult deoarece a pornit de la o întâmplare reală. „Genul ăsta de text nu te iartă”, a adăugat invitatul. Tot el spune că s-ar putea face un film după carte, dar nu este sigur câți ar fi interesați.

„Scriu din pasiune, dar sunt momente când șterg din obligație. Când scrii din furie, iese ceva prea lung. Am fost nevoit să șterg.”

Titlul cărții este ușor ambiguu și ascunde foarte bine subiectul, iar scriitorul mărturisește că nu l-ar schimba, deoarece în Romania este foarte greu să vinzi tragedie. De asemenea, autorul spune că a fost criticat și acuzat, căci a scris lucruri neadevărate despre armata română, dar tot acesta afirmă că a scris doar ceea ce a văzut, neavând nicio reținere în a publica cartea.

Întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă Ceaușescu nu ar fi murit, Bogdan Suceavă spune că „E complicat să spun dacă românii l-au meritat sau nu pe Ceaușescu. In ce altă parte a lumii se executa fără ordin? Din punct de vedere legal, a fost o crimă”.

În ceea ce privește relația sa cu americanii, spune că cei de acolo știu că el este și scriitor și că cei care au citit cartea au înțeles ceea ce a vrut să transmită.

„Lucrarea de matematică este ca o nuvelă, dar îți ia cam un an să o scrii. Scrii pentru că înnebunești dacă nu o faci”.

Mereu și-a făcut timp să scrie, considerând că pasiunea pentru scris este un dar. Totodată, afirmă că nu poate să își oprească mintea. „Dacă mă gândesc la un lucru, nu mi-l pot scoate din cap”.

Desemnat de către Asociația Studenților Jurnaliști ca fiind scriitorul lunii noiembrie, Bogdan Suceavă a primit o diplomă simbolică și a împărtășit cu cei prezenți un îndemn pe care și el l-a primit la rândul lui: „Nu contează ceea ce faci. Important este să fii creativ!”. Momentul a fost urmat de o serie de autografe.

Text de Bianca BARHAN

Mai multe fotografii găsiți aici.

Matematica și literatura – de vorbă cu scriitorul Bogdan Suceavă

Asociația Studenților Jurnaliști (ASJ) din Iași invită iubitorii de lectură și de noutate la cea de-a patra întâlnire cu un scriitor ce va răspunde curiozităților ieșenilor.

Bogdan Suceavă a fost desemnat scriitorul lunii noiembrie de către ASJ și va fi prezent luni, 21 noiembrie, de la ora 18.30, la sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași.

Moderată de jurnalistul Andrei Giurgia, discuția va avea la bază romanul „Noaptea cînd cineva a murit pentru tine”, și va cuprinde, de asemenea, teme generale precum relația omului cu cartea și rolul mass-media în promovarea lecturii, dar și teme personale, ca de exemplu, legătura pe care o creează autorul între matematică și literatură.

La final, autorul Bogdan Suceavă va da autografe și va face fotografii cu cei prezenți. Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile în sală.


Bogdan Suceavă s-a născut pe 27 septembrie 1969 la Curtea de Argeș și de-a lungul parcursului său profesional a îmbinat armonios matematica și literatura. A studiat matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, iar în prezent este profesor la California State University, din orașul Fullerton, statul american California, fiind stabilit pe pământ american de aproape 20 de ani.

Pentru romanul „Noaptea cînd cineva a murit pentru tine”, scriitorul a obținut, în 2011, Premiul I al Rețelei literare, iar în anul 2016 a fost numit „Cetățean de onoare al Municipiului Târgovişte”.


Proiectul face parte din campania „Șezi blând și citește”, demarată în anul 2013 de către membrii Asociației Studenților Jurnaliști. În edițiile anterioare, la eveniment au participat scriitorii Dan Lungu, Cătălin Mihuleac și Cristian Teodorescu.

Prima ediție a avut loc la începutul anului 2016, pe 22 ianuarie, iar invitatul special a fost scriitorul Dan Lungu, dicuția cu acesta pornind de la romanul „Sînt o babă comunistă”. Pe 26 februarie, ASJ a marcat întâlnirea cu scriitorul Cătălin Mihuleac, care a lecturat, la cererea publicului, pasaje din cartea „America de peste pogrom”. La nici o lună de la întâlnirea cu ieșeanul Cătălin Mihuleac, ASJ a creat un dialog cu scriitorul lunii martie, Cristian Teodorescu, pornind de la romanele „Medgidia, orașul de apoi” și „Șoseaua Virtuții. Cartea Câinelui”.

„A fost o seară foarte relaxată și simpatică. Îmi face bine ca din când în când să mai comunic cu cititorii mei. Aceasta este o campanie foarte potrivită și bine-venită pentru spiritul nostru moldovenesc «Șezi blând și citește» sau mai bine spus «Șezi blând și citește… mult!». Vă urez succes și sper ca la ediția 101 să mă invitați din nou”, a declarat scriitorul Dan Lungu.

„Pentru Asociația Studenților Jurnaliști din Iași am două saluturi – «Shalom» (pace), iar cel de-al doilea, un extras din cartea «America de peste Pogrom», «Keep in touch, cum spuneau strămoșii daci»”, a precizat Cătălin Mihuleac, în urma celei de-a doua întâlniri cu „Scriitorul lunii”.

„Studenții cu care m-am întâlnit mi-au retrezit încrederea în viitorul bun al mass-mediei din România și, totodată, mi-au adus aminte de perioada în care eu, ca student, aveam un optimism de care mă simt și astăzi contaminat”, a declarat Cristian Teodorescu, la finalul întâlnirii din luna martie.

Proiectul este gândit în termenii susținerii și promovării lecturii, invitând publicul cititor și studenții de la Facultatea de Litere, la întâlnirea cu principalii creatori ai literaturii din „dulcele târg al Ieșilor”. Unul dintre principalele motive care ne determină să realizăm acest proiect, se datorează faptului că, în prezent, promovarea lecturii este susținută mai mult în mediul online, iar noi vrem să readucem lectura și beneficiile ei în offline.

Parteneri: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași și Editura Polirom.

Parteneri media: Agerpres, Evenimentul Regional al Moldovei, Viva FM, Opinia Studențească, Timpul, Ziarul de Iași, Iași Fun, Apollonia TV, 360 UAIC, Tele M, În lumea cărților.

Eveniment Facebook: Scriitorul lunii noiembrie – Bogdan Suceavă

Paginile ASJ: Asociația Studenților Jurnaliști  și  Șezi blând și citește

Scriitorul lunii noiembrie – Bogdan Suceavă

Cristian Teodorescu – scriitorul lunii martie

Asociația Studenților Jurnaliști a organizat joi, 17 martie a treia ediție din cadrul proiectului „Scriitorul lunii”, proiect inițiat în luna ianuarie a acestui an și al cărui scop este cunoașterea omului din spatele cărții. Drept urmare, invitatul din luna lui Mărțișor a fost scriitorul, publicistul, actual redactor la săptămânalul Cațavencii – CRISTIAN TEODORESCU. Evenimentul a avut loc în sala Ferdinand a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, iar discuțiile au pornit de la două dintre romanele sale, unul premiat în cadrul Colocviilor Romanului Românesc („Medgidia, orașul de apoi”) și un altul lansat chiar în ziua cu pricina la Iași („Șoseaua virtuții. Cartea Cîinelui”). Lucrurile au decurs de la sine și dat fiind faptul că invitatul este și prozator și jurnalist, întâlnirea s-a divizat în două părți aparent distincte: media actuală și influențele ei asupra maselor și detalii din culisele fabricării celor două opere.
scriitorul-lunii-cristian-teodorescu-asj1
„La începutul anilor `90, tirajul ziarelor bune depășea cu brio un milion. În anul 2016 însă, acesta a ajuns să încapă într-o roabă”.
În prima parte, publicistul a tratat „maladia” ce alcătuiește media românească, dezvăluind totodată și perspectiva actuală a ceea ce noi numim fapt de presă. Acesta povestește cu uimire și regret în suflet că dacă cineva i-ar fi spus acum 15 ani că tirajul ziarelor va încăpea într-o roabă, s-ar fi uitat la el și s-ar fi amuzat copios, necrezându-l bineînțeles. Acum că trăiește aceste vremuri, a ajuns la trista concluzie că o publicație care „se respectă” nu poate exista fără fata de la pagina 5. Acest lucru se „datorează” atât jurnalistului care produce materialele respective, cât și cititorului care s-a obișnuit așa și nu poate sau nu vrea să facă o triere din care lozul câștigător să fie calitatea și nu pseudo-evenimentele și „cancanerismele”. Cristian Teodorescu întrevede ca soluție a acestei epidemii imună la orice antidot până în prezent, reconstruirea și revizuirea produselor oferite publicului, iar apoi reobișnuirea acestuia de a citi cu acel respect față de presă așa cum era odinioară. De aici se deduce că faptele există numai că trebuie reactulizate. Această schimbare depinde doar de voința omului de presă în calitate de formator de opinii și furnizor de informații cu valori clare și precise de știre și de maniera în care își poate atrage, educa și recuceri publicul țintă, din nou. Din acest unghi, scriitorul este de părere că vina nu aparține cititorului  care consumă aceste produse, ci a jurnalistului care este incapabil de a-și face o restructurare și de a se  debarasa și dezobișnui de mondenități care nu constituie altceva decât simple acte care ar trebui păstrate la nivel de discuție între prieteni.
„Momentul în care tu ca ziar cu pretenții, glossy și așa mai departe, ai și fata de la pagina 5 înseamnă că ai cam lămurit-o cu cititorii cu pretenții care ar trebui să fie ținta ziarului tău.”

Making-oful și emoția din timpul procesului de creație

În cea de-a doua parte, scriitorul a răspuns cu plăcere la întrebările și curiozitățile venite din partea publicului prezent, amuzându-se și amuzându-i și pe ceilalți cu amintirile sale. Medgidia, orașul de apoi este un roman ce cuprinde peste 100 de povestioare separate în capitole distincte și etichetate prin câte-un titlu sugestiv fiecare. Autorul însuși sugera lectura acestuia începând de la orice capitol, chiar și cu finalul deoarece fiind independente unele de altele, nu afecta cu nimic parcurgerea unui fir narativ cum se întâmplă de obicei cu majoritatea operelor literare. Două personaje apar frecvent în carte (Fănică și Virginia), scriitorul dezvăluind că o parte din relatările făcute și-au găsit sursa de inspirație în trăirile și experiențele bunicilor Ștefan și Virginia.
Pe de altă parte, autorul povestește râzând că în urma publicării conținutului a avut și supărări cu unii dintre prietenii sau cunoscuții ale căror povestiri s-au regăsit în carte, redate parțial, mai mult sau mai puțin fidel și că a fost nevoie de a le explica și relua consecutiv faptul că o parte este ficțiune și trebuie tratată ca atare. Procesul de documentare a fost unul îndelungat, dar curgerea cuvintelor și închegarea acestora într-un șir frumos de povești mai mult sau mai puțin veridice a venit de la sine.
Întâlnirea s-a încheiat cu desemnarea lui Cristian Teodorescu de către Asociația Studenților Jurnaliști ca fiind Scriitorul lunii și, bineînțeles, cu nelipsita sesiune de autografe și poze cu iubitorii scrisului.
Scriitorul lunii - Cristian Teodorescu - ASJ3.jpg

 |Ștefania VIERU

Voluntar „Asociația Studenților Jurnaliști”

De vorbă cu scriitorul Cătălin Mihuleac, la ceas de Făurar

Asociația Studenților Jurnaliști, asociație din care mă bucur că fac parte, a conturat cea de-a doua ediție a proiectului „Scriitorul lunii”. Întâlnirea cu invitatul special, CĂTĂLIN MIHULEAC a avut loc vineri, 26 februarie 2016, începând cu ora 17:00 în sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. În centrul atenției, după cum a menționat și scriitorul Cătălin Mihuleac, a fost romanul „America de peste pogrom”, roman pe care mulți dintre participanți l-au citit cu interes.
„Nu eu sunt important, ci importantă este toată această poveste. Nu contează că am scris eu cartea, principalul este că ea a fost scrisă.”
Subiectul „Pogromul de la Iași” este unul sensibil și dificil, după cum subliniază și Andrei Giurgia, moderatorul evenimentului. Cu toate acestea, invitatul special Cătălin Mihuleac a dat o altă nuanță acestei teme prin intermediul personajelor și a scriiturii. Invitatul a deschis conversația cu frumoase forme de salut inspirate de la personajele romanului. „Eu sunt un soi de purtător de cuvânt al personajelor cărții și din partea colectivului vă urez un sincer «Shalom!». Din partea lui Joe Bernstein vă doresc ca atunci când veți apela la el pentru niște mărfuri second-hand să întâlniți cele mai frumoase stories.  De asemenea, din partea lui Rabbi vă transmit urarea lui «Mergeți în sufletul meu!», iar din partea lui Suzy Bernstein, tandra și șmechereasca ei formulă, «Kepp in touch, cum ziceau strămoșii daci.»” Scriitorul a promis să răspundă la toate întrebările, mai puțin la două: „Care personaje sunt fictive și care nu?” și „Suzy Bernstein există în realitate?”
„Dacă ești un artist adevărat, nu faci ceea ce vrei tu, ci faci ceea ce vor demonii din tine să faci.”
Scriitorul a dezvăluit că timp de 15 luni, timp în care a scris cartea, s-a schimbat foarte mult. De multe ori când se întâlnea cu prietenii, aceștia îi spuneau că este slăbit și că ceva se întâmplă. Cele mai evidente au fost schimbările fizice, schimbări ce l-au dus de multe ori în poalele bolilor. Toate se datorau faptului că scriitura necesita multă emoție, multă implicare și multă energie. Scenele ce l-au secat acut de energie pe scriitor au fost reprezentate de scena violului și scrisoarea de la finalul cărții. „Am mers pe sârmă atunci când am scris cartea aceasta, pentru că în mod voit am introdus acest ingredient care este comicul, cu toată paleta lui, culminând cu umorul, partea cea mai umană a comicului. Și tot deliberat, am introdus și pasajele mai deocheate pentru că am vrut ca cel ce se apropie de această carte să găsească acolo un raft întreg cu produse, nu un singur produs.”, a dezvăluit invitatul.
Scriitorul lunii - Catalin Mihuleac -ASJ 2.jpg
Cătălin Mihuleac a ținut să menționeze că nu are nicio legătură cu poporul evreu, cu excepția câtorva aspecte: poartă blugi inventați de un evreu, se uită la filmele de la Hollywood (bazele Hollywood-ului fiind puse de evrei),  a crescut cu muzica lui Mendelssohn Bartholdy și a lui Leonard Bernstein și a fost atras de Sigmund Freud. Cu toate acestea, a ales să se apropie de poporul evreu, întrucât, aflat într-un impas personal,  a dorit să construiască un lucru cu foarte mare greutate.
Scriitorul a informat publicul cu emoție că anul acesta poporul evreu a ajuns din nou la populația de dinaintea Holocaustului, adică la 14 milione de persoane. De asemenea, acesta a subliniat faptul că acestă regenerare a poporului evreu s-a realizat destul de greu.
„Am o normă de o singură pagină pe zi pentru ca textul să fie condensat.”
Întrebat în ce a constat documentarea cu referire la Pogromul de la Iași, Cătălin Mihuleac a răspuns că a trebuit să analizeze rapoarte ale poliției și să citească mărturii. Cel mai mult l-a interesat ura din perioada respectivă. „Nicio persoană dintre cei care au deschis cartea, în momentul în care închid coperțile nu mai este în aceeași stare ca la început. Ceva în el se schimbă, devine mai bun, mai uman, mai tolerant.”
Cititorii au fost curioși ce ascund simbolurile regăsite în carte. Scriitorul a dezvăluit în mare ce semnifică unele simboluri și a precizat că nu poate spune mai multe, întrucât fiecare cititor trebuie să acorde o semnificație proprie. Doctorul Oxenberg este ginecolog fiindcă reprezintă originea vieții; eliberarea rățuștelor galbene în Marea Baltică reprezintă dorința de eliberare a evreilor. „Pe mine mă interesează ca cititorul meu să devină co-autor.”, a mai menționat autorul.
Aspectul care l-a deranjat pe scriitor a fost faptul că acest roman nu a fost nici măcar citit de juriul din diverse concursuri ce țin de domeniu literaturii. În ciuda acestui fapt, romanul a intrat în inimile multor cititori și la diversele festivaluri la care scriitorul a fost invitat (spre exemplu la Alba-Iulia la festivalul „Dilema Veche”) se făceau cozi la autografe și fotografii cu Cătălin Mihuleac.
În timpul scrierii, o editură a anunțat că scriitorul Cătălin Mihuleac pregătește o carte ce va atinge și subiectul Pogromul de la Iași, iar de atunci scriitorul a primit multe critici și chiar amenințări. „Îți place friptura bună? O să ajungi și tu o friptura bună”, a fost una dintre subtilele amenințări primite și amintite de autorul romanului. „Urarea este de o cruzime ieșită din comun. El prin friptura bună se referea la evreii arși în crematorii.”, a menționat invitatul. Toate amenințările au încetat în momentul în care cartea a apărut.
„Visul meu este ca această carte, dacă va fi făcută film, și va fi făcută, să treacă ori pe mâna unui maestru internațional ori pe mâna unuia dintre cei doi oameni pe care eu îi respect: Radu Mihăileanu ori Nae Carafil.”
La rugămințile publicului, scriitorul a citit două pasaje din roman, iar la final a fost aplaudat cu multă ardoare de public. Cătălin Mihuleac a primit o diplomă din partea asociației. Acesta s-a declarat foarte mulțumit de întâlnirea de vineri seară și a apreciat ideea asociației de a aduce la un loc: o carte, scriitorul ei și mulți, mulți cititori. La final a urmat o sesiune de autografe și fotografii cu membrii asociației și cu toți cei prezenți în sală.
Scriitorul lunii - Catalin Mihuleac - ASJ1.jpg

Dan Lungu – scriitorul lunii ianuarie

Scriitorul Dan Lungu a acceptat invitația Asociației Studenților Jurnaliști și, astfel, a fost cel care a deschis proiectul „Scriitorul lunii”. În cadrul întâlnirii, de pe 22 ianuarie, din sala B.P. Hașdeu din cadrul Bibliotecii Centrale Universirare, scriitorul ne-a dezvăluit poveștile mai puțin cunoscute din spatele romanului „Sînt o babă comunistă!” și a dat curs tuturor curiozităților cititorilor.
„Mi-ar plăcea să fac reportaje!”
La început am vorbit despre relația scriitorului cu presa. Dan Lungu ne-a spus că a construit și construiește o relația frumoasă cu jurnaliștii, întrucât a lucrat o scurtă perioadă în acest domeniu. Tip de peste doi ani, scriitorul a realizat, săptămânal, pagina culturală a ziarul „Monitorul de Iași”. În prezent, profesorul încearcă să-și gestioneze cât mai potrivit cele trei imagini (scriitor, director al Muzeului Literaturii Române din Iași, manager al Festivalului „Filit”), să le apere, chiar dacă de multe ori, cea care are cel mai mult de suferit este imaginea de scriitor.
scriitorul-lunii-asjiasi1
După aceste dezvăluiri, publicul a dorit să discute cu scriitorul despre cartea sa, „Sînt o babă comunistă”. Astfel, am ajuns să cunoaștem povestea din spatele romanului, să descoperim impactul pe care l-a avut și îl are cartea. Pe baza romanului, s-au realizat spectacole de teatru: unul realizat de Lucian Teodorovici (montat la Ateneul Tătărași), o monodramă la Budapesta, altul în Olanda, iar anul trecut s-a desfășurat chiar și un moment de balet pe baza acestei cărți. În 2013, Stere Gulea a dat naștere unui film de excepție, care îmbină comicul cu dramaticul.

Scriitorul ne-a povestit de unde a pornit, de fapt, ideea scrierii unui roman despre viața unei familii din perioada post-comunistă. 

„Totul pornește de la o întâlnire cu o babă reală. În calitate de sociolog, prin anii `90, făceam o cercetare («Viața socială în deplin socialism») și realizam interviuri. De la toată lumea auzeam că în perioada comunismului erau foarte multe lipsuri, era frig, nu era mâncare. Eu eram foarte obișnuit cu tipul ăsta de discurs. Într-o zi i-am luat un interviu unei bătrâne și eu mă așteptam să spună aceeași poveste, însă s-a petrecut diferit. Mi-a spus: «Bine ai venit! Stai jos. Hai să-ți spun ce bine am dus-o eu pe vremea comunismului.» Eu am înlemnit. Cum? Toată lumea se plânge că a dus-o rău și ea îmi spune că a dus-o bine? La început mi s-a părut interesant, apoi a început să mă intrige.”, ne-a povestit scriitorul.
Romanul a început să prindă viață după mult timp de la această întâlnire. Pe când se afla la Paris, cu o bursă post-doctorală, Dan Lungu a fost sfătuit de către editorul francez al cărții „Raiul Găinilor” să scrie o continuare a cărții menționate. Scriitorul a refuzat să scrie volumul II, însă și-a expus ideea precum că ar putea scrie despre o întâlnire cu o bătrână care l-a marcat. Astfel, cartea a început să prindă contur.
„Experiența scrisului este mai săracă decât experiența directă”
„Primii bani pe care i-am primit din scris, au venit pe când eu eram elev în clasa a X-a. Am trimis la un ziar (Suplimentul literar al ziarului «Scînteia Tineretului») un text, iar acesta a fost publicat. Era un lucru enorm să ți se întâmple așa ceva. Surpriza totală a fost că am primit și bani. Nu știam dacă trebuie să-i trimit înapoi sau dacă să-i primesc. Iar din ei mi-am cumpărat cărți, chiar și acum mai am cărțile alea.”, ne-a dezvăluit Dan Lungu. De asemenea, prima carte pe care a publicat-o Dan Lungu, a fost una de poezii, carte ce l-a făcut să-și dea seama că ar fi mai bine să scrie proză.
Profesorul ne-a spus că nu povestește nimănui despre ceea ce scrie și că mereu la titlu zăbovește mai mult deoarece nu se poate decide. Chiar și romanul „Sînt o babă comunistă” a avut parte de alte două variante de titluri.
Scriitorul lunii-asjiasi2.jpg
„Pentru un scriitor este foarte importantă empatia.”
„Personajele pe care le conturezi trebuie să fie diferite între ele, trebuie să exprime puncte de vedere diferite, psihologii diferite, poziții sociale diferite, limbaje diferite, or, pentru asta trebuie tu să experimentezi virtual identități diferite. Este necesar ca un scriitor să facă acest exercițiu de a intra în pielea altuia, or, asta nu se poate face fără empatie. Aceasta a fost una dintre lecțiile mari pe care le-am învățat despre proză.”, ne-a spus invitatul.
După această discuție, ce a durat peste o oră, animată de o atmosfera călduroasă și degajată, a urmat sesiunea de autografe și uite așa ajungem de unde am plecat. La primul autograf pe care îl am de la scriitorul Dan Lungu. Acest lucru a fost posibil datorită invitatului nostru special, publicului și colegilor mei din „Asociația Studenților Jurnaliști”, cărora le mulțumesc foarte mult!
„A fost o seară foarte relaxată și simpatică. Îmi face bine ca din când în când să mai comunic cu cititorii mei. Aceasta este o campanie foarte potrivită și bine-venită pentru spiritul nostru moldovenesc «Șezi blând și citește» sau mai bine spus «Șezi blând și citește… mult!». Vă urez succes și sper ca la ediția 101 să mă invitați din nou.”, a declarat scriitorul Dan Lungu.
Pe această cale, vă invit la următoarea ediție a evenimentului „Scriitorul lunii”. La finalul lunii februarie veți cunoaște un alt scriitor frumos, care vă va satisface curiozitatea. Stați cu ochii pe pagina de Facebook a asociației.