Asociația Studenților Jurnaliști, asociație din care mă bucur că fac parte, a conturat cea de-a doua ediție a proiectului „Scriitorul lunii”. Întâlnirea cu invitatul special, CĂTĂLIN MIHULEAC a avut loc vineri, 26 februarie 2016, începând cu ora 17:00 în sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. În centrul atenției, după cum a menționat și scriitorul Cătălin Mihuleac, a fost romanul „America de peste pogrom”, roman pe care mulți dintre participanți l-au citit cu interes.
„Nu eu sunt important, ci importantă este toată această poveste. Nu contează că am scris eu cartea, principalul este că ea a fost scrisă.”
Subiectul „Pogromul de la Iași” este unul sensibil și dificil, după cum subliniază și Andrei Giurgia, moderatorul evenimentului. Cu toate acestea, invitatul special Cătălin Mihuleac a dat o altă nuanță acestei teme prin intermediul personajelor și a scriiturii. Invitatul a deschis conversația cu frumoase forme de salut inspirate de la personajele romanului. „Eu sunt un soi de purtător de cuvânt al personajelor cărții și din partea colectivului vă urez un sincer «Shalom!». Din partea lui Joe Bernstein vă doresc ca atunci când veți apela la el pentru niște mărfuri second-hand să întâlniți cele mai frumoase stories. De asemenea, din partea lui Rabbi vă transmit urarea lui «Mergeți în sufletul meu!», iar din partea lui Suzy Bernstein, tandra și șmechereasca ei formulă, «Kepp in touch, cum ziceau strămoșii daci.»” Scriitorul a promis să răspundă la toate întrebările, mai puțin la două: „Care personaje sunt fictive și care nu?” și „Suzy Bernstein există în realitate?”
„Dacă ești un artist adevărat, nu faci ceea ce vrei tu, ci faci ceea ce vor demonii din tine să faci.”
Scriitorul a dezvăluit că timp de 15 luni, timp în care a scris cartea, s-a schimbat foarte mult. De multe ori când se întâlnea cu prietenii, aceștia îi spuneau că este slăbit și că ceva se întâmplă. Cele mai evidente au fost schimbările fizice, schimbări ce l-au dus de multe ori în poalele bolilor. Toate se datorau faptului că scriitura necesita multă emoție, multă implicare și multă energie. Scenele ce l-au secat acut de energie pe scriitor au fost reprezentate de scena violului și scrisoarea de la finalul cărții. „Am mers pe sârmă atunci când am scris cartea aceasta, pentru că în mod voit am introdus acest ingredient care este comicul, cu toată paleta lui, culminând cu umorul, partea cea mai umană a comicului. Și tot deliberat, am introdus și pasajele mai deocheate pentru că am vrut ca cel ce se apropie de această carte să găsească acolo un raft întreg cu produse, nu un singur produs.”, a dezvăluit invitatul.
Cătălin Mihuleac a ținut să menționeze că nu are nicio legătură cu poporul evreu, cu excepția câtorva aspecte: poartă blugi inventați de un evreu, se uită la filmele de la Hollywood (bazele Hollywood-ului fiind puse de evrei), a crescut cu muzica lui Mendelssohn Bartholdy și a lui Leonard Bernstein și a fost atras de Sigmund Freud. Cu toate acestea, a ales să se apropie de poporul evreu, întrucât, aflat într-un impas personal, a dorit să construiască un lucru cu foarte mare greutate.
Scriitorul a informat publicul cu emoție că anul acesta poporul evreu a ajuns din nou la populația de dinaintea Holocaustului, adică la 14 milione de persoane. De asemenea, acesta a subliniat faptul că acestă regenerare a poporului evreu s-a realizat destul de greu.
„Am o normă de o singură pagină pe zi pentru ca textul să fie condensat.”
Întrebat în ce a constat documentarea cu referire la Pogromul de la Iași, Cătălin Mihuleac a răspuns că a trebuit să analizeze rapoarte ale poliției și să citească mărturii. Cel mai mult l-a interesat ura din perioada respectivă. „Nicio persoană dintre cei care au deschis cartea, în momentul în care închid coperțile nu mai este în aceeași stare ca la început. Ceva în el se schimbă, devine mai bun, mai uman, mai tolerant.”
Cititorii au fost curioși ce ascund simbolurile regăsite în carte. Scriitorul a dezvăluit în mare ce semnifică unele simboluri și a precizat că nu poate spune mai multe, întrucât fiecare cititor trebuie să acorde o semnificație proprie. Doctorul Oxenberg este ginecolog fiindcă reprezintă originea vieții; eliberarea rățuștelor galbene în Marea Baltică reprezintă dorința de eliberare a evreilor. „Pe mine mă interesează ca cititorul meu să devină co-autor.”, a mai menționat autorul.
Aspectul care l-a deranjat pe scriitor a fost faptul că acest roman nu a fost nici măcar citit de juriul din diverse concursuri ce țin de domeniu literaturii. În ciuda acestui fapt, romanul a intrat în inimile multor cititori și la diversele festivaluri la care scriitorul a fost invitat (spre exemplu la Alba-Iulia la festivalul „Dilema Veche”) se făceau cozi la autografe și fotografii cu Cătălin Mihuleac.
În timpul scrierii, o editură a anunțat că scriitorul Cătălin Mihuleac pregătește o carte ce va atinge și subiectul Pogromul de la Iași, iar de atunci scriitorul a primit multe critici și chiar amenințări. „Îți place friptura bună? O să ajungi și tu o friptura bună”, a fost una dintre subtilele amenințări primite și amintite de autorul romanului. „Urarea este de o cruzime ieșită din comun. El prin friptura bună se referea la evreii arși în crematorii.”, a menționat invitatul. Toate amenințările au încetat în momentul în care cartea a apărut.
„Visul meu este ca această carte, dacă va fi făcută film, și va fi făcută, să treacă ori pe mâna unui maestru internațional ori pe mâna unuia dintre cei doi oameni pe care eu îi respect: Radu Mihăileanu ori Nae Carafil.”
La rugămințile publicului, scriitorul a citit două pasaje din roman, iar la final a fost aplaudat cu multă ardoare de public. Cătălin Mihuleac a primit o diplomă din partea asociației. Acesta s-a declarat foarte mulțumit de întâlnirea de vineri seară și a apreciat ideea asociației de a aduce la un loc: o carte, scriitorul ei și mulți, mulți cititori. La final a urmat o sesiune de autografe și fotografii cu membrii asociației și cu toți cei prezenți în sală.
asjiasi.com 