Dan Lungu – scriitorul lunii ianuarie

Scriitorul Dan Lungu a acceptat invitația Asociației Studenților Jurnaliști și, astfel, a fost cel care a deschis proiectul „Scriitorul lunii”. În cadrul întâlnirii, de pe 22 ianuarie, din sala B.P. Hașdeu din cadrul Bibliotecii Centrale Universirare, scriitorul ne-a dezvăluit poveștile mai puțin cunoscute din spatele romanului „Sînt o babă comunistă!” și a dat curs tuturor curiozităților cititorilor.
„Mi-ar plăcea să fac reportaje!”
La început am vorbit despre relația scriitorului cu presa. Dan Lungu ne-a spus că a construit și construiește o relația frumoasă cu jurnaliștii, întrucât a lucrat o scurtă perioadă în acest domeniu. Tip de peste doi ani, scriitorul a realizat, săptămânal, pagina culturală a ziarul „Monitorul de Iași”. În prezent, profesorul încearcă să-și gestioneze cât mai potrivit cele trei imagini (scriitor, director al Muzeului Literaturii Române din Iași, manager al Festivalului „Filit”), să le apere, chiar dacă de multe ori, cea care are cel mai mult de suferit este imaginea de scriitor.
scriitorul-lunii-asjiasi1
După aceste dezvăluiri, publicul a dorit să discute cu scriitorul despre cartea sa, „Sînt o babă comunistă”. Astfel, am ajuns să cunoaștem povestea din spatele romanului, să descoperim impactul pe care l-a avut și îl are cartea. Pe baza romanului, s-au realizat spectacole de teatru: unul realizat de Lucian Teodorovici (montat la Ateneul Tătărași), o monodramă la Budapesta, altul în Olanda, iar anul trecut s-a desfășurat chiar și un moment de balet pe baza acestei cărți. În 2013, Stere Gulea a dat naștere unui film de excepție, care îmbină comicul cu dramaticul.

Scriitorul ne-a povestit de unde a pornit, de fapt, ideea scrierii unui roman despre viața unei familii din perioada post-comunistă. 

„Totul pornește de la o întâlnire cu o babă reală. În calitate de sociolog, prin anii `90, făceam o cercetare («Viața socială în deplin socialism») și realizam interviuri. De la toată lumea auzeam că în perioada comunismului erau foarte multe lipsuri, era frig, nu era mâncare. Eu eram foarte obișnuit cu tipul ăsta de discurs. Într-o zi i-am luat un interviu unei bătrâne și eu mă așteptam să spună aceeași poveste, însă s-a petrecut diferit. Mi-a spus: «Bine ai venit! Stai jos. Hai să-ți spun ce bine am dus-o eu pe vremea comunismului.» Eu am înlemnit. Cum? Toată lumea se plânge că a dus-o rău și ea îmi spune că a dus-o bine? La început mi s-a părut interesant, apoi a început să mă intrige.”, ne-a povestit scriitorul.
Romanul a început să prindă viață după mult timp de la această întâlnire. Pe când se afla la Paris, cu o bursă post-doctorală, Dan Lungu a fost sfătuit de către editorul francez al cărții „Raiul Găinilor” să scrie o continuare a cărții menționate. Scriitorul a refuzat să scrie volumul II, însă și-a expus ideea precum că ar putea scrie despre o întâlnire cu o bătrână care l-a marcat. Astfel, cartea a început să prindă contur.
„Experiența scrisului este mai săracă decât experiența directă”
„Primii bani pe care i-am primit din scris, au venit pe când eu eram elev în clasa a X-a. Am trimis la un ziar (Suplimentul literar al ziarului «Scînteia Tineretului») un text, iar acesta a fost publicat. Era un lucru enorm să ți se întâmple așa ceva. Surpriza totală a fost că am primit și bani. Nu știam dacă trebuie să-i trimit înapoi sau dacă să-i primesc. Iar din ei mi-am cumpărat cărți, chiar și acum mai am cărțile alea.”, ne-a dezvăluit Dan Lungu. De asemenea, prima carte pe care a publicat-o Dan Lungu, a fost una de poezii, carte ce l-a făcut să-și dea seama că ar fi mai bine să scrie proză.
Profesorul ne-a spus că nu povestește nimănui despre ceea ce scrie și că mereu la titlu zăbovește mai mult deoarece nu se poate decide. Chiar și romanul „Sînt o babă comunistă” a avut parte de alte două variante de titluri.
Scriitorul lunii-asjiasi2.jpg
„Pentru un scriitor este foarte importantă empatia.”
„Personajele pe care le conturezi trebuie să fie diferite între ele, trebuie să exprime puncte de vedere diferite, psihologii diferite, poziții sociale diferite, limbaje diferite, or, pentru asta trebuie tu să experimentezi virtual identități diferite. Este necesar ca un scriitor să facă acest exercițiu de a intra în pielea altuia, or, asta nu se poate face fără empatie. Aceasta a fost una dintre lecțiile mari pe care le-am învățat despre proză.”, ne-a spus invitatul.
După această discuție, ce a durat peste o oră, animată de o atmosfera călduroasă și degajată, a urmat sesiunea de autografe și uite așa ajungem de unde am plecat. La primul autograf pe care îl am de la scriitorul Dan Lungu. Acest lucru a fost posibil datorită invitatului nostru special, publicului și colegilor mei din „Asociația Studenților Jurnaliști”, cărora le mulțumesc foarte mult!
„A fost o seară foarte relaxată și simpatică. Îmi face bine ca din când în când să mai comunic cu cititorii mei. Aceasta este o campanie foarte potrivită și bine-venită pentru spiritul nostru moldovenesc «Șezi blând și citește» sau mai bine spus «Șezi blând și citește… mult!». Vă urez succes și sper ca la ediția 101 să mă invitați din nou.”, a declarat scriitorul Dan Lungu.
Pe această cale, vă invit la următoarea ediție a evenimentului „Scriitorul lunii”. La finalul lunii februarie veți cunoaște un alt scriitor frumos, care vă va satisface curiozitatea. Stați cu ochii pe pagina de Facebook a asociației.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s