Boboc la jurnalism

 

Am auzit de multe ori fraze ca „Viața de student e cea mai frumoasă!” sau „Prieteniile formate în facultate sunt cele mai durabile” și sper și îmi doresc să fie așa. Nu pot spune că m-am obișnuit cu această viață, dar mereu când trebuie să vorbesc despre ce trăiesc la facultate am o stare de mândrie și entuziasm. Am fost entuziasmată în prima zi de facultate și continui să fiu chiar și azi pentru că am descoperit că îmi place ceea ce fac aici. Este totul nou, poate puțin dificil, dar îmi dă impresia că așa trebuie să fie și că așa e normal să meargă lucrurile. Și, nu știu, poate acest entuziasm se datorează profesorilor, diferiți din punct de vedere al materiilor pe care le predau, dar parcă aceiași profesioniști în domeniul mass-mediei sau… poate colegii contribuie la starea de bine pe care mi-o provoacă viața de student. Aș putea, la fel de bine, să fiu fericită cu ceea ce trăiesc aici doar pentru că mi-am dorit prea mult să ajung la această specializare, iar acum inima nu mă lasă să regret.

Citeşte mai mult

Colocviul Școlii Doctorale FSSP, UAIC/ Cum se naște o întrebare?

Cu ocazia Zilelor UAIC, la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, a fost organizată prima ediție a Colocviului anual al Școlii Doctorale, cu tema „Cum se naște o întrebare?”.

Evenimentul a avut loc sîmbătă , 21 octombrie 2017, în sala D308 la ora 10:00, iar dezbaterea a pus în atenția participanților și discuția despre modul în care se naște o teză de cercetare și întrebările acesteia. Colocviul a avut două secțiuni principale, dedicate științelor umaniste, respectiv științelor social-politice. În dialog au intrat cercetători, doctoranzi și masteranzi din domenii precum filosofia, sociologia, științe ale comunicării, științe politice.

Citeşte mai mult

Puzzle-ul meu – „jurnalist à la «Cuza»”

Într-un interviu pe care l-am luat de curând, preotul Wilhelm Dancă spunea că există în viața fiecăruia o persoană sau o situație care ne schimbă total destinul.

La sfârșitul clasei a XII-a mă tot gândeam unde să merg la facultate, la București sau la Iași. Capitala credeam că-mi va oferi multe oportunități, iar orașul de pe cele șapte coline îmi plăcea la nebunie. Într-o seară, în timp ce conduceam mașina, mi-am spus că voi face cam așa: dacă apare în fața mea o mașină cu număr de Iași, înseamnă că voi merge la facultate la Iași, dacă va fi un număr de București – voi merge la București. Prima mașină care a trecut pe lângă mine avea un număr care începea cu IS.

Citeşte mai mult

Moise Guran: „Ești conștient că ai realizat ceva pe deplin corect atunci când pui capul pe pernă și ești mulțumit cu tine însuți.”

În după amiaza zilei de 28 aprilie, peste 60 de studenți și profesori au venit, în Aula Magna „Mihai Eminescu” din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pentru a-l întâlni pe jurnalistul Moise Guran. Acesta a acceptat invitația membrilor Asociației Studenților Jurnaliști și a împărtășit cu cei prezenți momente cheie ale evoluției jurnalismului din ultimele două decenii sau aspecte privind schimbările din societate.

Discuția a avut ca punct de sprijin Importanța specializării în Jurnalism și a continuat printre întrebările adresate de public pe parcursul celor două ore. S-au atins subiecte privind atât meseria de jurnalist, dar mai cu seamă, necesitatea de a fi cinstit și corect în munca depusă. „Ești conștient că ai realizat ceva pe deplin corect atunci când pui capul pe pernă și ești mulțumit cu tine însuți, când nu banii sau beneficiile materiale te ghidează”, a spus jurnalistul. Întrebat dacă etica și „coloana vertebrală” sunt construite prin efort, acesta a afirmat că răspunsul se află în fiecare om, limitele fiind cunoscute doar de acesta. „Respectarea unei etici te poate salva până la un punct. Generațiile viitoare se vor confrunta cu dileme «Cui îi folosește informația asta?» într-o eră a audiențelor, a clickbait-ului, iar răspunsurile nu vor fi ușoare!” În opinia sa, tinerilor din România nu le lipsește nimic pentru a avea succes și a se dezvolta în aceeași măsură cu cei din alte țări, fiecare având șanse egale de reușită.

„O știre falsă (n. red. referire la fenomenul fake news) nu e cu adevărat o știre falsă, ea apare cu intenția de a manipula. Despre o astfel de știre nu trebuie să vorbești pentru că o faci și mai populară.”

Printre recomandările de lectură s-au strecurat și sfaturi privind necesitatea cunoașterii istoriei unui popor pentru a susține opinii prin argumente solide. Pentru a începe o carieră în jurnalism e nevoie de practică, începând cu presa scrisă. „Vă încurajez să începeți să lucrați în presă încă din facultate”, a mai spus Moise Guran, cel care a cunoscut toate domeniile mass mediei, lucrând atât în presă scrisă, cât și în radio și televiziune. A moderat emisiuni, a fost jurnalist de investigații, însă a fost atras de economie, domeniu pe care îl urmărește și la momentul actual. În prezent, acesta moderează emisiunea România în direct la postul de radio Europa FM și se ocupă îndeaproape de aplicația Biziday, împărtășind idei și opinii și pe blogul său. Aplicația Biziday a cunoscut într-un interval de trei luni o creștere neașteptată, ajungându-se, la puțin timp de la lansare, la sute de mii de descărcări. În fiecare clipă, o mână de oameni lucrează pentru a îmbunătăți platforma și pentru a vira știri adevărate. Întrebat de ce știrile nu sunt însoțite de imagini, Moise Guran a menționat că și-a dorit ca aplicația să facă informația să conteze. A mai spus însă că acceptă, ca singure excepții, să posteze fotografii cu persoane dispărute sau infractori aflați în libertate, întocmai pentru a ajuta.

Timpul a trecut pe nesimțite, fiecare dorindu-și ca întâlnirea să se prelungească cu încă o întrebare, o poveste, un sfat. O întâlnire echitabilă, un schimb de experiențe și învățăminte pentru studenții dornici să afle cât mai multe despre viitorul lor și al țării pe care trebuie să o apere – cam așa s-ar descrie întâlnirea cu jurnalistul Moise Guran.

Întâlnirile ASJ au ca scop interacțiunea dintre studenți și oameni din presa națională. Demarat în anul 2007, evenimentul a adunat un număr însemnat de invitați printre care se numără Cristian Tudor Popescu, Liviu Iolu, Sanda Nicola, Robert Turcescu, Mihai Tatulici, Toader Păun, Dan Negru.

Text de Adina Elena Rotaru

Foto: Ionuț Teoderașcu

Mai multe fotografii aici și aici.

Zilele Jurnalismului Local_ASJ

ASJ ia pulsul presei locale prin „Zilele Jurnalismului Local”, ediția a II-a

Membrii Asociației Studenților Jurnaliști din Iași organizează a doua ediție a evenimentului ce tinde să devină tradiție: „Zilele Jurnalismului Local”, desfășurat între 8 și 9 aprilie 2017.

Membrii Asociației Studenților Jurnaliști (ASJ) din Iași invită studenții de la Jurnalism și pe cei interesați de domeniul comunicării, să participe la cea de-a doua ediție a întâlnirilor – dezbateri „Zilele Jurnalismului Local”. Zilele de desfășurare ale proiectului sunt 8 și 9 aprilie. În prima se vor desfășura workshopuri pentru membrii ASJ, iar în cea de-a doua zi vor fi întâlniri cu jurnaliștii din presa locală sub forma unei dezbateri publice. Vor participa jurnaliști cunoscuți din presa locală, profesori și studenți.

Prin organizarea acestui proiect se dorește orientarea studenților către ramurile importante ale mass-mediei locale: presă scrisă, radio și televiziune. Evenimentul are ca scop principal îmbunătățirea relației dintre jurnaliști și bloggeri, împărtășirea de experiențe, sfaturi, impresii sau idei între studenți și profesori

Jurnalismul local, sărbătorit prin workshopuri

Prima zi dedicată jurnalismului va debuta de la ora 10.00, cu discuții între voluntarii ASJ și membrii grupului „Kooperativa 2.0”, cei din urmă prezentând punctul de plecare în crearea unui blog, avantajele şi dezavantajele deţinerii unei astfel de platforme şi chiar relația dintre bloggeri și jurnaliști. Seara se va încheia cu proiecţia unor filme care abordează un subiect din domeniul jurnalismului.

Presă tipărită, față-n față cu presă online

Dezbaterea de duminică, 9 aprilie, va începe de la ora 12.00 și va constitui lupta dintre „Presa pe hârtie și Presa pe internet”, avându-i invitați pe conf. univ. dr. Florea Ioncioaia, prof. univ. dr. Alexandru Lăzescu (redactor – șef Revista 22), Ionuț Benea (redactor Ziarul de Iași), Robert Ferenț (redactor-șef Ziarul Evenimentul Regional al Moldovei). De asemenea, la dezbatere pot lua parte și alți jurnaliști ieșeni sau profesori din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Zilele Jurnalismului Local_ASJ

Ediţia – pilot

Prima ediție a Zilelor Jurnalismului Local a avut ca temă „Presa locală astăzi, dezbătută în mediul academic” și i-a avut ca invitați pe: Raluca Daria Diaconiuc (corespondent Radio Iași și AGRO TV), George Pleșu (proiect manager AltIași), Ionuț Benea (jurnalist Ziarul de Iași, Adevărul), Marius Scovronschi (membru ÎnOraș.ro), Nicoleta Munteanu (mediator Centrul Internațional de Mediere) și Emil Munteanu (coordonator Clubul de lectură Alecart), Alexandru Lăzescu (redactor-șef Revista 22, profesor la Departamentul de Românistică, Jurnalism şi ştiinţe ale comunicării şi Literatură comparată), Septimiu Panainte (prodecan Facultatea de Drept), Dan Stoica (prof. univ. dr. Facultatea de Litere a Universității „Al. Ioan Cuza” Iași), Stelian Dumistrăcel (profesor la Departamentul de Românistică, Jurnalism şi ştiinţe ale comunicării şi Literatură comparată, cercetător științific la Academia Română – Filiala Iași și colaborator al Ziarului de Iași) și Daniela Gîfu (cercetător științific și cadru didactic asociat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, scriitor și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România).

Scopul proiectului este de a organiza workshop-uri, conferințe și dezbateri pentru pregătirea și familiarizarea studenților de la jurnalism cu mediul de lucru (interacțiunea studenților cu jurnaliștii invitați); premierea profesioniștilor și practicienilor media, din piața media locală de către organizatori și parteneri.

Organizator: Asociaţia Studenţilor Jurnalişti

Parteneri: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Parteneri Media: Agerpres, Evenimentul Regional al Moldovei, Ziarul de Iaşi, Opinia Studențească, Iaşi Fun, Viva FM, Apollonia TV, 360.uaic.ro

Eveniment Facebook: Zilele Jurnalismului Local – ediția a II-a

Zilele jurnalismului local

 

Dan Negru: „Sunteţi defavorizaţi, ca specialitate, pentru că nu aveţi profesori care să aibă contactul cu media, să ştie ce se întâmplă în radio, în televiziune”

Dan Negru a păşit prin Sala Paşilor Pierduţi spre Aula „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, pe data de 16 martie, după o încercare eşuată de a ajunge alături de studenţii ieşeni în luna ianuarie. Tema propusă spre dezbatere a fost „Televiziunea, între divertisment şi breaking news”.

Cald, glumeţ, nonşalant, Dan Negru a făcut o incursiune studenţilor în mass-media şi a oferit publicului nişte trucuri pe care nu le-ar fi putut afla de la profesorii teoreticieni.

„Sunteţi defavorizaţi, ca specialitate, pentru că nu aveţi profesori care să aibă contactul cu media, să ştie ce se întâmplă în radio, în televiziune. Mă bucur pentru iniţiativa vostră, pentru că înţâlniţi oameni care au de a face cu breasla asta”, a precizat omul de televiziune, menționând că în acestă breaslă există profesori, care nu se uită la televizor. Or, acest aspect nu este în regulă, pentru că specialiștii care lucrează în domeniu trebuie să fie la curent cu ce se întâmplă.

A povestit studenților că cea mai mare provocare din media în societatea actuală este fenomenul „the second screen”, care constă în faptul că persoanele nu se mai uită, eminamente, la un singur ecran, ci la cel puțin două. Or, în acest context, televiziunea încearcă să aducă publicul pe al doilea ecran. În momentul actual, netul e haotic, fiind necesare mai multe acțiuni, de deblocare a dispozitivului, de căutare, de accesare a informației, pe când televiziunea e ordonată, e simplă. „În cazul unor breaking news, ai luat telecomanda și ai un singur buton. Îl apeși și ești în timp real acolo, la locul faptei”, lămurește Dan Negru. Netul încă nu a reușit să scurtcircuiteze, tehnic vorbind, niște informații. Consumul de televiziune, în ultimii ani, a scăzut dramatic. Ne-a comunicat că televiziunea oferă ceea ce se vinde, de aceea nu e o rușine zona de monden, și că educația trebuie făcută de familie, de profesori, de preot. Nu-mi las copiii să fie educați de televizor”, a mărturisit.

Glumele sale au făcut deliciul publicului, iar informaţiile transmise au schimbat mentalitatea studenților. A povestit despre marketing, despre publicitate, despre studiile care duc la apariţia emisiunilor, menționând că piața media din Europa de Est nu este bine dezvoltată, copiind ceea ce apare la americani.

065

„Trebuie să ieșiți din clișee”

Am aflat că showbusiness-ul românesc trăiește din televiziune. Sunt cântăreți care nu ar mai fi la fel de populari, dacă nu ar apărea la TV.

Marile companii de televiziune comandă studii, pentru a vedea ce face publicul, din punct de vedere social. Prezentatorul ne-a povestit că, conform unui studiu, procentul populației care mănâncă acasă, a crescut, față de anii precedenți. Deși, aparent, acest studiu nu este relevant pentru televiziune, poate fi speculat. Cum?- prin apariția emisiunilor culinare, pentru că așa dictează piața. Emisiunile cu talente au apărut tot pe baza studiilor, pentru că americanii încercau să descopere ce talente aveau, în cadre informale, în familie. Ne-a făcut și o incursiune a termenilor tehnici, ne-a explicat care sunt indicii ce calculează audiența. „Share-ul semnifică totalitatea televiziunilor existente. Ratingul e mai important, pentru că arată câți oameni au disponibilitatea de a se uita la televizor în seara respectivă”, ne-a comunicat omul de divertisment.

Fără nicio reţinere, Dan Negru a transmis studenţilor de la Jurnalism că meseria pe care şi-au ales-o este una în care cu greu reuşeşti, dar, după spusele prezentatorului meseria de scenarist este foarte căutată în televiziunea din România. Mai mult decât atât, a zis că jurnaliștii, dacă sunt buni în munca pe care o fac, vor cunoaște culmile carierei, întrucât există și persoane nepregătite suficient. „Trebuie să ieşiţi din clişee. Vă place Mihaela Rădulescu, sau nu, este irelevant. Aveți ce învăța de la ea, pentru că e în zona media de peste 20 de ani”, a fost sfatul lui Dan Negru, pentru studenți. Ne-a menționat că un bun om de televiziune trebuie să empatizeze cu publicul din spatele ecranului, trebuie să îl țină pe jar, și tocmai de aceea, își dă jos sacoul la un moment dat, în cadrul emisiunilor, pentru ca publicul să nu schimbe frecvența, să mai rămână pe canal. Dan Negru, atunci când e o perioadă de platou, creează intriga, făcând publicul să se întrebe: „Ce va urma?”

La întâlnirea din cadrul proiectului cu același nume – Întâlnirile ASJ – am învățat lucruri noi, am memorat trucuri, am râs, am văzut cum Dan Negru renunță la sacou și am aflat răspunsuri la întrebările pe care le aveam. Dan Negru, invitat de ASJ, a adunat o sală plină cu oameni, care au stat cu sufletul la gură să-l cunoască. O altă surpriză plăcută a fost faptul că munca Asociației se aude și dincolo de Iași, căci am avut printre invitați o studentă care a venit de la Galați, special pentru această întâlnire. De asemenea, printre invitații din sală, s-a aflat și moderatorul unei emisiuni locale, care a felicitat organizația pentru inițiativă. La ora 18, evenimentul a luat sfârșit, urmând multe poze cu entertainerul.  Iar pentru un eveniment bine-organizat, echipa ASJ, împreună cu Dan Negru, a mers la un ceai, pentru a afla curiozități „din culise”.

Oameni mari ne urmăresc, urmează o altă întâlnire ASJ, stați cu ochii pe noi!

057.jpg

Text de Speranța Talabă

Foto: Dan Ignat

Aici puteți vedea imagini de la întâlnirea cu omul de televiziune.

Jurnalism, hotar al mântuirii mele

Toată lumea, pe la vreo patru-cinci ani, este supusă unui interogatoriu stupid care debutează amenințător cu întrebarea „ce vrei să te faci când crești mare?” Ei bine, eu nu voiam nimic. Nici medic, nici învățătoare, nici cântăreață, nici măcar prințesă cu castel și unicorn. Mereu am vrut să am un microfon cu care să schimb lumea. Ideea asta a rămas vreme de mai mulți ani uitată într-un colț de minte fiind acoperit de o pânză de păianjen pe care abia în ziua înscrierii la facultate am dat-o la o parte. M-am înscris la o singură facultate, la Jurnalism. Mi-am pus în facultatea asta toate speranțele, visele, dorințele, temerile. Trebuie să reușesc, nu pentru mine, cea de acum, ci pentru copila aceea de demult care voia un microfon, cu care să schimbe lumea. Ce naivă eram! Lumea se schimbă zi după zi, numai noi, oamenii ei, rămânem la fel: mici și inofensivi.

În viața mea, lucrurile și-au urmat cursul firesc, eu nefiind genul de persoană care își mai face destinul și cu propriile mâini. Am mers la școală, nu lipseam nici măcar motivat, mi-am făcut prieteni, ce-i drept, nu prea mulți, am fost mereu cuminte, am respectat regulile, am fost o prezență discretă și nu m-am afirmat decât atunci când mi-au fost puse în pericol principiile. Am fost mereu omul care a tăcut și a făcut, iar bunica mă încuraja spunându-mi: „lasă, maică, e mai bine așa. Știu și eu, știi și tu că pe capul plecat, sabia nu îi taie”. Poate că în acest fel am devenit vulnerabilă și poate că am fost ușor ,„de luat înainte”, dar nu asta a contat. Pentru mine era suficient să sun la un număr și să îmi răspundă o voce caldă, să bat la o ușă și să îmi deschidă un chip zâmbitor, nu alergam după nimic, nu aveam un țel. Așa de desfășurau zilele mele, într-o armonie perfectă care, în timp a evoluat, asemenea unei boli cronice, într-o monotonie stranie. Terminam liceul, ba mai mult dobândisem drept de vot și încă nu aveam un plan de atac pentru viitorul meu.

Vara este un sfetnic bun; am citit, am căutat, am discutat și a trebuit să iau o decizie: la ce facultate mă înscriu. Planul cu Academia de Poliție eșuase lamentabil pe terenul de sport, așa că trebuia să încropesc un plan B și să îi prezint familiei. Dacă m-aș vedea acum luând decizii, probabil m-aș prăpădi de râs, așa de încrâncenată eram. Am zis că mă înscriu la Construcții, că în timp o să fac bani din meseria asta, o să trăiesc bine și poate că o să îmi și placă; program de la 8 la 16, salariu atractiv, mașină de serviciu, cască de protecție și toate cele. Unde mai pui că verișoara mamei, de la Constanța, are o fată care studiază întocmai acest domeniu și e tare mândră? Când i-am zis bunicii de decizia mea, ea mi-a dat un argument solid care mi-a schimbat fundamental viziunea: ,„e meserie de băieți, mamă! Unde să stai tu numai printre bărbați? Altceva!”

Mi-am luat inima în dinți și am hotărât să mă duc la Jurnalism și nu în București, unde se așteptau ai mei, ci în Iași, aproape de casă, aproape de Radu al meu. Urma să stau la cămin și el să vină la mine o dată pe săptămână, iar eu sa merg acasă în weekend. I-am promis că nu o să se schimbe nimic între noi: eu o să studiez aici, aproape și el o să fie în continuare tehnician dentar în Vaslui. Mama zicea să nu mă închid în Moldova, să plec și să las năravul acasă. Pentru prima dată în viață nu am ascultat-o. Am zis că plec la Iași și să aștepte că o sun să îi spun ce am făcut. Cred că după ce am plecat, a început să caute caserole pentru mâncarea ce avea să mi-o trimită.

Așa m-am făcut studentă; ce mă mai fac când cresc mare om trăi și om vedea. Până atunci mă bucur de tot ceea ce am găsit în minunatul Iași: oameni frumoși, prieteni, studenți și speranțe, nevoi și dorințe. Poate nu ne-om face toți jurnaliști, nu vom apărea toți pe sticlă, dar să știu să țin un microfon în mână tot o să învăț. Am să scriu și am să vorbesc, tot așa discret și cu simț de răspundere ca și până acum.

Text de Andreea Nicoleta Guțu

Sursă foto: seamedu.com

Jurnalismul, potrivit pentru mine?

De când eram în clasa a XI-a, mă gândisem la o opțiune de viitor, nu pentru că am vrut eu să reflectez, ci pentru că mă întrebau mereu profesorii ce vreau să fac mai departe. Întrebarea suna cam așa: „Mihai, la ce facultate dai ?” Eu, mai sfios, răspund: „La jurnalism.” Profesoara rămase mirată câteva secunde și apoi începu să-mi spună că trebuie sa-mi înving timiditatea pentru a face față și așa mai departe. De parcă nu era destul, același lucru mi-l spuneau și colegii: „Ce să faci tu la jurnalism?”.

Acum, de când sunt la această facultate, lucrurile s-au mai schimbat într-o oarecare măsură pentru că situația îmi impune depășirea pragului de non-comunicare, mai ales atunci când merg pe teren și am nevoie de o declarație de la cineva necunoscut mie.

Din experiența acumulată în aceste peste două luni de când a început anul universitar, am învățat că procesul de comunicare figurează în orice acțiune a unui jurnalism. Consider că jurnalismul, pe lângă faptul că-ți dezvoltă comunicarea, îți oferă multe oportunități precum participarea la numeroase evenimente, stabilirea de relații cu ceilalți semeni și ocazia de a sta de vorbă cu oameni importanți și de a-i cunoaște, totodată.

Ca oricare altă meserie, jurnalismul are și părți mai puțin plăcute. Pornind de la oamenii care îți dau totul peste cap când îți spun ca nu îi interesează ce ai tu de spus sau nu vor să vorbească și să-ți ofere detalii cu privire la un anumit lucru, mai ales când ai de scris o știre. Cine vrei să te îndrume dacă majoritatea sunt nepăsători? E destul de neplăcut să pierzi timpul crezând că vei obține ceva de la cineva, dar asta e viața unui jurnalist. Ai nevoie să fii tolerant și perseverent.

În tot acest timp, am observat că aproape fiecare specializare este promovată de câte o asociație non-guvernamentală. Ca exemple: ASCOR pentru studenții de la Teologie, ASII pentru cei de la Informatică, ASJ pentru minunatul meu domeniu de activitate etc. Aceste asociații nu numai că te învață cum să abordezi anumite lucruri, ci te îndrumă pe o cale propice dezvoltării personale.

Până în prezent, m-am adaptat destul de ușor activității. O să văd pe parcurs cum evoluează lucrurile și mă voi conforma cerințelor respective. Dacă ești de aceeași părere, alătură-mi-te!

Text de Șargu Mihai Eugen

Moldova din Palatul Victoria

O clădire mare, cu multe etaje și cu și mai multe ferestre, în care se naște, trăiește și intră în istorie politica românească. Palatul Victoria este păzit la fiecare poartă de un soldat îmbrăcat într-o uniformă colorată, cu stele și a cărui poziție se schimbă doar atunci când apasă pe butonul care ridică bariera de acces. Am intrat. De pe-un hol, numele îți este strigat și cu pași repezi, de parcă ai fi pe cale sa pierzi un avion, pășești în portalul de securitate. Primesc un card pe care se sunt imprimate cifrele 301 și apoi, gata, covorul moale, de-un verde smarald, începe să scârțâie sub picioarele mele. Săli lungi și înalte, uși mici și mari, sute de scaune și peste tot aceeași culoare de verde îmbrăcată cu nuanțele unui lemn dur, rezistent. Sala „Moldova” este una în care se țin ședințele mai restrânse ale premierului – cu ambasadorii, cu alți premieri sau președinți. Sau, așa cum a fost la noi, sala în care Vasile Dâncu, vicepremierul României, și prof. univ. dr. Daniel Șandru, Secretar de Stat, ne-au vorbit pe îndelete despre jurnalismul de astăzi – despre superficialitate și viitor incert. Discuții, premii, aplauze și fotografii și, cel mai important, emoții.

Strângerea de mână cu Liviu Iolu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, a fost puternică, fermă și hotărâtă. De pe-un scaun pe care, în ședințele de Guvern, stau doar miniștri, noi, membri în Asociația Studenților Jurnaliști am ascultat sfaturile jurnalistului Liviu Iolu – despre cum se vedea presa înainte și după mandatul de purtător de cuvânt, despre relația cu foștii colegi din presă și despre obiectivitate. O întâlnire pe care n-o poți gândi, n-o poți planifica, ci doar simți. Dar, până să ajungem la statutul de purtător de cuvânt, revenim acasă, la Iași, cu microbuz alb pe dinafară și cu amintiri pe dinăuntru.

Pe cele șapte coline, jurnalismul n-o fi atât de dinamic, nu-i cu palate imense, nu-i cu gong de la sunetul căruia vibrează toată țara, dar Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” reușește să pregătească profesioniști care odată aruncați în lupta din capitală discută viitorul țării dintr-o sală pe a cărei ușă stă scris: Moldova.

dsc_0243

Un an de amintiri și ședințe-n prelungiri

Când am venit în Iași, eram, ca oricare alt student care abia descoperă universitatea de la Iași, pierdut și fără prietenii pe lângă mine. De fapt, asta era principala problemă. O luam de la capăt, cu „hei! Eu sunt Ionuț” sau cu „și ție ce îți place să faci?”. Obositor, dar dacă ai ști finalul, parcă ai pune și mai multe întrebări.

Ș-apoi, mi-am aruncat privirea și curiozitatea peste tot, pe unde am putut. Am început cu facultatea, acolo unde nimeni nu este așa cum este în camera de cămin. E și normal, și eu, la rândul meu, mă schimb, odată ce împing ușa grea de la intrare în corpul A. Aveam nevoie de oameni deschiși, fără să mă mai chinui să dau cu dalta în fețe false pentru a descoperi miezul. De pe 1 decembrie 2015, am pătruns în Asociația Studenților Jurnaliști sau simplu ASJ. Aici, un vârtej și mai mare decât la facultate. Idei peste idei, ședințe, păreri, ce, cum, unde, eu? Aaa? Stop! Am luat-o de la început cu „eu sunt Ionuț!”. Am întins mâna de mii de ori pentru a da noroc, am îmbrățișat de sute de ori aceleași corpuri sau poate altele, m-am supărat și am muncit. Era pentru prima dată, în viața mea, când construiam ceva de la zero, proiectul „Eu și cartea mea”, și aduceam prieteni în jurul meu. Atunci nu-mi mai venea să-mi iau bagajul și să mă duc acasă, la Crăiești, parcă-parcă rădăcinile alea începeau să se înfigă în cel puțin una dintre colinele ieșene. Și veneau oameni, prieteni și fotografiile alea, de pe Facebook, pe care le tot vedem, la alții, la început de octombrie 2015, și care prindeau contur și în studenția mea. Vorbesc de cele în care zâmbetul este dintr-un râs de la ultima glumă pe care o gustă tot grupul.

Am trecut și pe acolo, și pe dincolo, am întâlnit oameni pe care îi apreciez și cu care aș vrea să petrec mult timp, dar și uscături. Anul acesta, pe 1 decembrie, mi-am dat seama că am mai multe motive de a sărbători. În unul dintre cei nouă ani ai asociației, am fost și eu prezent. Acum, îmi rămâne mie să întind, de pe partea cealaltă, mâna, să îmbrățișez corpurile nou veniților și să fac fotografia în care toată lumea să zâmbească.