Tu ești eu, dar eu cine sunt?

Câteodată mă gândesc de ce am ajuns așa. De ce nu am prieteni, de ce nu e nimeni cu care să schimb măcar câteva cuvinte. Mă trezesc singură, adorm singură. De exemplu, nu vorbesc niciodată la telefon. Nu mai am. Trec peste tot ca o umbră, fiindcă nicio persoană nu mă vede, dar nu e vina lor.

Să îți povestesc, dragă cititorule, cine sunt. Numele meu e Arabella, dar mi se spunea „Ara” și am 17 ani. Obișnuiam să fiu cea mai populară fată din liceu, exact cum vezi în filme. Eram întotdeauna înconjurată de prieteni, nu mai știam ce e sunt singurătatea, izolarea și timiditatea. Toate acestea, însă, erau iluzii. Mă mutasem dintr-un oraș de care nimeni nu auzise și nu am vrut să mai fiu fata ciudată. Am încercat să creez altceva, să mă mint pe mine însămi. După câteva luni, aveam acest lucru în reflex, nu mă puteam opri, era atât de bine. Se spune că atunci când crezi o minciună, ea devine adevăr. Asta mi s-a întâmplat și mie. Nu simțeam că voi fi descoperită vreodată, deoarece aveam senzația că eram extrem de pricepută, de convingătoare. Mereu vei fi mai bine cu o minciună, îmi spuneam adesea, motivându-mă să continui cu neadevărurile.

Eram la fel de cunoscută în școală ca Ronaldo pe terenul de fotbal. Viața-mi părea perfectă, până când s-a mutat în oraș fostul meu iubit, Marin, care dorea să se răzbune pe mine fiindcă nu am vrut ca relația noastră să mai continue. A făcut un poster cu poze vechi de-ale mele, scriind și bârfele vechilor colegi, pe care eram sătulă să le aud pauză de pauză. Nimic n-a mai fost la fel. Lumea pe care m-am chinuit să o construiesc s-a năruit mai repede decât un castel din cărți de joc.

Iată cine sunt, scumpe cititorule: o epavă. Mai am de învățat un an la acest liceu. M-am gândit să mă transfer, dar parcă aș rămâne. De luni, voi fi Arabella cu adevărat. Vremurile de glorie ale Arei sunt de mult trecute. Bine ai revenit! Te-am ținut mult captivă după gratiile de țurțuri. De când nu te-am mai văzut?

 

Text de: Andreea Cibotariu

Reclame

Fă-ți timp pentru jurnalism

Studentă la Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism și Științele comunicării, învăț să fac știri și tablete (deocamdată). Tablete, da, sună ciudat! Ce o fi însemnând? Nici eu nu știu, încă. Deși sunt în primul semestru al primului an, am reușit să îmi dau seama ce îmi place și ce nu în acest domeniu. De obicei, din primele luni îți creezi o imagine, însă a mea nu s-a conturat prea repede. Încă descopăr.

Consider că jurnalismul îți oferă multe oportunități de dezvoltare personală și, datorită numeroaselor avantaje de care dispune, jurnalismul este una dintre cele mai frumoase domenii dintre toate. Printre aceste avantaje, cele mai importante și cele care îmi plac în mod deosebit sunt: realitatea care îți poate oferi o altă viziune și perspectivă asupra lucrurilor; contactul și colaborarea cu persoane din medii diferite, cu un anumit statut în societate; oportunitatea de a afla, de a cunoaște și de a învăța continuu, „delectarea” cu informații care mai de care mai „picante”; cercetarea, descoperirea, precum și călătoria care îți transformă viața într-o adevărată aventură.

Întotdeauna mi-a plăcut să cred că nu există diferențe majore între noi, oamenii, și că toate lucrurile ar trebui împărtășite cu fiecare în parte. Dacă stau să reflectez puțin, jurnalismul, consider eu, este vocația perfectă pentru a distribui un zâmbet, o vorbă bună și o informație interesantă sau mai puțin interesantă, de ce nu?

Ca orice altă meserie, jurnalismul are și partea lui mai puțin atractivă, aș putea spune. Sunt câteva detalii care îmi displac în acest domeniu. În primul rând, sunt persoane care te refuză atunci când trebuie să redactezi o știre. Când ai nevoie de informații, de multe ori auzi oameni spunând fie că ‚,nu s-a întâmplat nimic, nu avem nicio informație”, fie un îndemn clasic: ,,mergeți în altă parte”. Un element important în cursul vieții este răbdarea. Trebuie să fii foarte răbdător și să insiști până când afli ce ți-ai propus. Vei deveni nervos, eu am început deja să fiu, te vor întoarce mulți. Îți vor spune că nu ai o știre interesantă, vei reveni pe teren, vei explora mai mult și vei reuși, la un moment dat. Un alt dezavantaj al meseriei este că trebuie să fii activ indiferent de oră, trebuie să explorezi terenul mai tot timpul, să prinzi cele mai interesante subiecte. Mai puțin plăcute sunt și greșelile pe care, inevitabil, le faci și pentru care, de cele mai multe ori, ajungi să fii aspru judecat. Este greu să vorbești corect tot timpul, fără emoții, fără bâlbâieli. Eu mă confrunt adesea cu situații de acest fel. Publicului nu îi place să vadă un jurnalist emotiv, iar de cele mai multe ori nici nu îi pasă de problemele tale.

Ca viitor jurnalist, nici nu știu ce mi-aș dori. Poate mai multă implicare și dedicare. Merită. Dacă vrei ca ceva să meargă bine, fii tu cel care preia inițiativa și încearcă să creezi un confort atât pentru tine, cât și pentru ceilalți. Dacă și tu împărtășești aceleași idei ca mine și dacă ești foarte atras de jurnalism, musai trebuie să mi te alături!

Text de Adelina FLOREAN

Sursă foto: Future Media Lab