Spiritul studenției există

Mă apropii, cu sfială încă, de încheierea primei luni de facultate, specializarea Jurnalism și Științe ale Comunicării. Mare parte din mine s-a acomodat cu viața de student, atât cât poate ea însemna pentru un boboc, care și-a schimbat mediul și s-a trezit, peste noapte, într-un oraș mare, frumos, dar străin. Un boboc care trebuie să se descurce singur pentru că oamenii sunt diferiți de cei de acasă (apropo, și „acasă” s-a schimbat). Sunt eu în fața unei provocări noi.

Continuă lectura „Spiritul studenției există”

Reclame

OFF-ul studențesc, inițiat de ASJ

Despre campanie

Asociația Studenților Jurnaliști din Iași (ASJ) a lansat la începutul lunii martie „OFF-ul studențesc”, o campanie adresată tuturor studenților de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), cu scopul de a milita pentru îmbunătățirea experienței studențești.

Această campanie a fost lansată pentru prima dată în anul 2010, când studenții au avut ocazia să își exprime nemulțumirile legate de universitate și cămin, pe două pagini imense de ziar, amplasate chiar în fața universității.

Continuă lectura „OFF-ul studențesc, inițiat de ASJ”

Anii buni abia de acum vin…

Studenția este pentru oricine trece prin această perioadă a vieții una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le poți trăi. Este momentul de apogeu a ceea ce presupune formarea noastră, mai ales prin faptul că ne pregătește pentru viață. Întâmplările pe care le trăiești atunci când ești student sunt unice și irepetabile, acestea deschizându-ți portița către ceea ce va însemna pentru tine „viitorul”. Foarte multe sunt miturile care spun că anii de facultate sunt cei mai grei, în care nu prea ai timp de relaxare, ieșiri cu prietenii și altele, în timp ce, tot atât de multe sunt sunt și cele care, efectiv, ne fac să ne dorim ca timpul să treacă și să ajungem în punctul în care să ne declarăm studenți cu „acte-n regulă”. Continuă lectura „Anii buni abia de acum vin…”

Dan Negru: „Sunteţi defavorizaţi, ca specialitate, pentru că nu aveţi profesori care să aibă contactul cu media, să ştie ce se întâmplă în radio, în televiziune”

Dan Negru a păşit prin Sala Paşilor Pierduţi spre Aula „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, pe data de 16 martie, după o încercare eşuată de a ajunge alături de studenţii ieşeni în luna ianuarie. Tema propusă spre dezbatere a fost „Televiziunea, între divertisment şi breaking news”.

Cald, glumeţ, nonşalant, Dan Negru a făcut o incursiune studenţilor în mass-media şi a oferit publicului nişte trucuri pe care nu le-ar fi putut afla de la profesorii teoreticieni.

„Sunteţi defavorizaţi, ca specialitate, pentru că nu aveţi profesori care să aibă contactul cu media, să ştie ce se întâmplă în radio, în televiziune. Mă bucur pentru iniţiativa vostră, pentru că înţâlniţi oameni care au de a face cu breasla asta”, a precizat omul de televiziune, menționând că în acestă breaslă există profesori, care nu se uită la televizor. Or, acest aspect nu este în regulă, pentru că specialiștii care lucrează în domeniu trebuie să fie la curent cu ce se întâmplă.

A povestit studenților că cea mai mare provocare din media în societatea actuală este fenomenul „the second screen”, care constă în faptul că persoanele nu se mai uită, eminamente, la un singur ecran, ci la cel puțin două. Or, în acest context, televiziunea încearcă să aducă publicul pe al doilea ecran. În momentul actual, netul e haotic, fiind necesare mai multe acțiuni, de deblocare a dispozitivului, de căutare, de accesare a informației, pe când televiziunea e ordonată, e simplă. „În cazul unor breaking news, ai luat telecomanda și ai un singur buton. Îl apeși și ești în timp real acolo, la locul faptei”, lămurește Dan Negru. Netul încă nu a reușit să scurtcircuiteze, tehnic vorbind, niște informații. Consumul de televiziune, în ultimii ani, a scăzut dramatic. Ne-a comunicat că televiziunea oferă ceea ce se vinde, de aceea nu e o rușine zona de monden, și că educația trebuie făcută de familie, de profesori, de preot. Nu-mi las copiii să fie educați de televizor”, a mărturisit.

Glumele sale au făcut deliciul publicului, iar informaţiile transmise au schimbat mentalitatea studenților. A povestit despre marketing, despre publicitate, despre studiile care duc la apariţia emisiunilor, menționând că piața media din Europa de Est nu este bine dezvoltată, copiind ceea ce apare la americani.

065

„Trebuie să ieșiți din clișee”

Am aflat că showbusiness-ul românesc trăiește din televiziune. Sunt cântăreți care nu ar mai fi la fel de populari, dacă nu ar apărea la TV.

Marile companii de televiziune comandă studii, pentru a vedea ce face publicul, din punct de vedere social. Prezentatorul ne-a povestit că, conform unui studiu, procentul populației care mănâncă acasă, a crescut, față de anii precedenți. Deși, aparent, acest studiu nu este relevant pentru televiziune, poate fi speculat. Cum?- prin apariția emisiunilor culinare, pentru că așa dictează piața. Emisiunile cu talente au apărut tot pe baza studiilor, pentru că americanii încercau să descopere ce talente aveau, în cadre informale, în familie. Ne-a făcut și o incursiune a termenilor tehnici, ne-a explicat care sunt indicii ce calculează audiența. „Share-ul semnifică totalitatea televiziunilor existente. Ratingul e mai important, pentru că arată câți oameni au disponibilitatea de a se uita la televizor în seara respectivă”, ne-a comunicat omul de divertisment.

Fără nicio reţinere, Dan Negru a transmis studenţilor de la Jurnalism că meseria pe care şi-au ales-o este una în care cu greu reuşeşti, dar, după spusele prezentatorului meseria de scenarist este foarte căutată în televiziunea din România. Mai mult decât atât, a zis că jurnaliștii, dacă sunt buni în munca pe care o fac, vor cunoaște culmile carierei, întrucât există și persoane nepregătite suficient. „Trebuie să ieşiţi din clişee. Vă place Mihaela Rădulescu, sau nu, este irelevant. Aveți ce învăța de la ea, pentru că e în zona media de peste 20 de ani”, a fost sfatul lui Dan Negru, pentru studenți. Ne-a menționat că un bun om de televiziune trebuie să empatizeze cu publicul din spatele ecranului, trebuie să îl țină pe jar, și tocmai de aceea, își dă jos sacoul la un moment dat, în cadrul emisiunilor, pentru ca publicul să nu schimbe frecvența, să mai rămână pe canal. Dan Negru, atunci când e o perioadă de platou, creează intriga, făcând publicul să se întrebe: „Ce va urma?”

La întâlnirea din cadrul proiectului cu același nume – Întâlnirile ASJ – am învățat lucruri noi, am memorat trucuri, am râs, am văzut cum Dan Negru renunță la sacou și am aflat răspunsuri la întrebările pe care le aveam. Dan Negru, invitat de ASJ, a adunat o sală plină cu oameni, care au stat cu sufletul la gură să-l cunoască. O altă surpriză plăcută a fost faptul că munca Asociației se aude și dincolo de Iași, căci am avut printre invitați o studentă care a venit de la Galați, special pentru această întâlnire. De asemenea, printre invitații din sală, s-a aflat și moderatorul unei emisiuni locale, care a felicitat organizația pentru inițiativă. La ora 18, evenimentul a luat sfârșit, urmând multe poze cu entertainerul.  Iar pentru un eveniment bine-organizat, echipa ASJ, împreună cu Dan Negru, a mers la un ceai, pentru a afla curiozități „din culise”.

Oameni mari ne urmăresc, urmează o altă întâlnire ASJ, stați cu ochii pe noi!

057.jpg

Text de Speranța Talabă

Foto: Dan Ignat

Aici puteți vedea imagini de la întâlnirea cu omul de televiziune.

Jurnalismul, meserie sau pasiune?

De ce jurnalism?

„Jurnalism? Serios?” Asta mi-au zis apropiații când au auzit ce meserie îmi doresc. Desigur, m-au susținut și mă susțin în continuare, doar că au fost surprinși de această schimbare. Asta pentru că pâna să ajung în ultimul an de liceu nu eram hotărât în totalitate cu privire la facultatea pe care vreu să o urmez. Printre opțiunile mele se numărau Facultatea de Drept și chiar Facultatea de Geografie, având la activ chiar un loc doi pe județ la un concurs de geografie, ceea ce îmi întărea ideea că dacă aș merge la geografie mi-ar fi ușor.

Cu toate acestea, îmi doresc să fac altceva. Îmi doresc să fac ce îmi place, indiferent dacă este ușor sau nu. Consider că dacă fac ce îmi place, inevitabil e ușor.

De când eram mai mic, mă visam prezentator de știri sau chiar prezentând rubrica sportivă sau, de ce nu, rubrica de meteo. Dorința mi-a rămas aceeași chiar dacă au trecut mulți ani de atunci. Întotdeauna mi-am dorit ca atunci când voi avea locul meu de muncă, să fie unul pe care să îl fac din plăcere, iar acum îmi dau seama, că ceea ce îmi doresc acum, îmi poate fi atât meserie cât și pasiune.

Îmi doresc să explorez și să cunosc cât mai mulți oameni, iar jurnalismul îmi poate oferi acest lucru. Această meserie, de jurnalist, nu este doar o meserie pentru mine, ea reprezină mult mai multe lucruri.

Muncă, implicare și devotament, consider că aceste trei caracteristici trebuie să primeze în această meserie, deoarece fără ele, meseria va rămâne la stadiul de obligație, iar cu acestea, pasiunea va fi cea care își va pune amprenta peste activitatea fiecăruia, iar acest lucru se va vedea.

Sunt student și nu cunosc încă toate aspectele jurnalismului, însă m-am înscris la această facultate pentru a putea deprinde cât mai multe și pentru a-mi aprofunda cunoștințele.

Text de Rotaru Radu-Nicolae

Studenție cu folos

Eram la curs. Așteptam să înceapă. Îmi sună telefonul și o voce caldă mă întreabă dacă vreau să merg la București. Fără ezitare răspund că da.

În acel moment știam că ceva important avea să se întâmple. Știam că trebuie să mergem la Guvernul României, la Palatul Victoria. Însă nu știam ce va urma exact, eram atât de emoționată.
A doua zi am plecat cu Asociația Studenților Jurnaliști spre București. Drumul a fost lung, obositor, dar eram înconjurată de oameni frumoși. Încă nu-mi dădeam seama cât de norocoasă sunt.

Am ajuns pentru prima oară la București. Mă uit în jur și erau multe clădiri vechi, totul era atât de frumos, abia așteptam să vad ce urmează.

Următoarea zi am mers la Guvernul României. În continuare eram foarte emoționantă. Intrăm înăuntru, trecem de securitate. Acolo o domnișoară înaltă, brunetă ne așteptă. Ne conduce spre o ușă mare din lemn. Am rămas surprinsă cât de calzi erau oamenii de acolo cu noi. Intrăm înăuntru și prima persoană cu care facem cunoștință e Ministrul Secretar de Stat Florin Daniel Şandru. După care intră pe uşă şi alți membrii ai echipei Departamentului CENTENAR.

Am văzut atâtea în acea zi încât nu aş putea să povestesc doar într-o pagină.

Unul dintre momentele care m-a marcat foarte mult, a fost întâlnirea cu Liviu Iolu, Purtător de Cuvânt al Guvernului. Acesta ne-a povestit în detaliu trecerea lui de la jurnalist la funcția pe care o are acum. După care urmează cel mai emoționant moment. Momentul în care toți membrii ASJ primim diplome pentru parteneriatul privind ,,Iași, Capitala Renașterii Naționale”, înmânate de Florin Daniel Şandru.

Acestea sunt doar câteva momente ce mi-au rămas puternic imprimate în minte. Această vizită mi-a mărit orizontul. Acum parcă am mai multă încredere în mine.

Mulțumesc Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Departamentului CENTENAR din cadrul Cancelariei Prim-ministrului Romaniei şi, nu în ultimul rând, Asociației Studenților Jurnaliști pentru că mi-a oferit această oportunitate prin care am reușit să descopăr atât de multe și să plec cu un mare bagaj de amintiri.

Text de Ștefana Trifan

Buletin de-o zi în București

Am strâns în două zile amintiri cât pentru o viață, scriind astfel istoria unui viitor ce se anunță plin de bucurii.

În luna decembrie, datorită implicării Asociației Studenților Jurnaliști în cadrul evenimentului reunit sub numele de „Iași, capitală a renașterii naționale”, Departamentul Centenar și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” ne-au răsplătit cu o vizită la Palatul Victoria.

Am pornit din Iași cu emoții, neputând încă să cred oportunitatea ce mi se oferea. Odată ce am ajuns în capitală, mi-am dat seama că sunt norocoasă. Privit noaptea, Bucureștiul m-a fermecat. Lumini de Crăciun, forfotă pe străzi, oameni zâmbitori și vorbăreți, toate mi-au adus zâmbete pe chip. Bucureștiule, să știi că vin să te mai văd odată să te cunosc de-a fir a păr! Ziua ce a urmat a fost una dintre cele mai importante, înglobând momente pe care nu se știe dacă le voi retrăi vreodată. Am ajuns în fața Guvernului și nu știu dacă frigul de afară sau emoțiile îmi făceau genunchii să tremure. Trecând prin filtrele de securitate am realizat că nu oricine ajunge să pășească în clădirea Guvernului.

Aproape de ora prânzului ne-am întâlnit cu Ministrul Secretar de Stat Daniel Șandru, cel care a și prilejuit vizita noastră în capitală. În momentele ce au urmat am avut parte de un tur al clădirii, putând admira sălile unde au loc ședințe importante sau pășind pe același coridor pe unde a trecut și George W. Bush. Am pătruns în biroul media pe care îl poți confunda ușor cu un magazin de electronice datorită celor șase televizoare ce transmit știrile de pe cele mai importante canale din țară. Ne-am așezat la masa ovală la care deseori se discută viitorul țării alături de purtătorul de cuvânt al Guvernului, Liviu Iolu, care ne-a vorbit despre tranziția de la meseria de jurnalist la cea de mână dreaptă a premierului. De asemenea, întâlnirea cu vicepremierul Vasile Dâncu a fost una de ținut minte. Sfaturile acestuia privind meseria de jurnalist în epoca contemporană, lecțiile pe care dânsul le-a împărtășit cu noi și discuțiile privind sociologia, un domeniu la care am fost olimpică, toate acestea au făcut ca timpul să stea în loc.

Am realizat astfel că tot ceea ce îți dorești este posibil, că munca și încercarea de a fi pe zi ce trece tot mai bun aduc cea mai mare bucurie. Sunt mândră de ceea ce am reușit să fac și recunoscătoare pentru toți cei ce mi-au oferit sprijin și încredere. Mulțumesc!

Text de Adina Rotaru

Un an de amintiri și ședințe-n prelungiri

Când am venit în Iași, eram, ca oricare alt student care abia descoperă universitatea de la Iași, pierdut și fără prietenii pe lângă mine. De fapt, asta era principala problemă. O luam de la capăt, cu „hei! Eu sunt Ionuț” sau cu „și ție ce îți place să faci?”. Obositor, dar dacă ai ști finalul, parcă ai pune și mai multe întrebări.

Ș-apoi, mi-am aruncat privirea și curiozitatea peste tot, pe unde am putut. Am început cu facultatea, acolo unde nimeni nu este așa cum este în camera de cămin. E și normal, și eu, la rândul meu, mă schimb, odată ce împing ușa grea de la intrare în corpul A. Aveam nevoie de oameni deschiși, fără să mă mai chinui să dau cu dalta în fețe false pentru a descoperi miezul. De pe 1 decembrie 2015, am pătruns în Asociația Studenților Jurnaliști sau simplu ASJ. Aici, un vârtej și mai mare decât la facultate. Idei peste idei, ședințe, păreri, ce, cum, unde, eu? Aaa? Stop! Am luat-o de la început cu „eu sunt Ionuț!”. Am întins mâna de mii de ori pentru a da noroc, am îmbrățișat de sute de ori aceleași corpuri sau poate altele, m-am supărat și am muncit. Era pentru prima dată, în viața mea, când construiam ceva de la zero, proiectul „Eu și cartea mea”, și aduceam prieteni în jurul meu. Atunci nu-mi mai venea să-mi iau bagajul și să mă duc acasă, la Crăiești, parcă-parcă rădăcinile alea începeau să se înfigă în cel puțin una dintre colinele ieșene. Și veneau oameni, prieteni și fotografiile alea, de pe Facebook, pe care le tot vedem, la alții, la început de octombrie 2015, și care prindeau contur și în studenția mea. Vorbesc de cele în care zâmbetul este dintr-un râs de la ultima glumă pe care o gustă tot grupul.

Am trecut și pe acolo, și pe dincolo, am întâlnit oameni pe care îi apreciez și cu care aș vrea să petrec mult timp, dar și uscături. Anul acesta, pe 1 decembrie, mi-am dat seama că am mai multe motive de a sărbători. În unul dintre cei nouă ani ai asociației, am fost și eu prezent. Acum, îmi rămâne mie să întind, de pe partea cealaltă, mâna, să îmbrățișez corpurile nou veniților și să fac fotografia în care toată lumea să zâmbească.