Jurnalismul, potrivit pentru mine?

De când eram în clasa a XI-a, mă gândisem la o opțiune de viitor, nu pentru că am vrut eu să reflectez, ci pentru că mă întrebau mereu profesorii ce vreau să fac mai departe. Întrebarea suna cam așa: „Mihai, la ce facultate dai ?” Eu, mai sfios, răspund: „La jurnalism.” Profesoara rămase mirată câteva secunde și apoi începu să-mi spună că trebuie sa-mi înving timiditatea pentru a face față și așa mai departe. De parcă nu era destul, același lucru mi-l spuneau și colegii: „Ce să faci tu la jurnalism?”.

Acum, de când sunt la această facultate, lucrurile s-au mai schimbat într-o oarecare măsură pentru că situația îmi impune depășirea pragului de non-comunicare, mai ales atunci când merg pe teren și am nevoie de o declarație de la cineva necunoscut mie.

Din experiența acumulată în aceste peste două luni de când a început anul universitar, am învățat că procesul de comunicare figurează în orice acțiune a unui jurnalism. Consider că jurnalismul, pe lângă faptul că-ți dezvoltă comunicarea, îți oferă multe oportunități precum participarea la numeroase evenimente, stabilirea de relații cu ceilalți semeni și ocazia de a sta de vorbă cu oameni importanți și de a-i cunoaște, totodată.

Ca oricare altă meserie, jurnalismul are și părți mai puțin plăcute. Pornind de la oamenii care îți dau totul peste cap când îți spun ca nu îi interesează ce ai tu de spus sau nu vor să vorbească și să-ți ofere detalii cu privire la un anumit lucru, mai ales când ai de scris o știre. Cine vrei să te îndrume dacă majoritatea sunt nepăsători? E destul de neplăcut să pierzi timpul crezând că vei obține ceva de la cineva, dar asta e viața unui jurnalist. Ai nevoie să fii tolerant și perseverent.

În tot acest timp, am observat că aproape fiecare specializare este promovată de câte o asociație non-guvernamentală. Ca exemple: ASCOR pentru studenții de la Teologie, ASII pentru cei de la Informatică, ASJ pentru minunatul meu domeniu de activitate etc. Aceste asociații nu numai că te învață cum să abordezi anumite lucruri, ci te îndrumă pe o cale propice dezvoltării personale.

Până în prezent, m-am adaptat destul de ușor activității. O să văd pe parcurs cum evoluează lucrurile și mă voi conforma cerințelor respective. Dacă ești de aceeași părere, alătură-mi-te!

Text de Șargu Mihai Eugen

Reclame

Facultatea-un nou început

În drumul nostru spre succes, căci sunt sigură ca majoritatea dintre noi avem aspirații înalte, luam decizii care ne schimbă brusc viața. Pot spune că așa a fost și când am decis să merg la facultate. Tind sa cred că această schimbare era necesară și a fost mai mult decât bine-venita.

Încă îmi este proaspătă în memorie prima zi ca studentă la Iași. Pentru majoritatea dintre noi, odată cu prima zi de facultate vine și începutul unei noi vieți. O viață în care alarma de dimineață nu mai e mama, iar tot atunci realizezi că nu ai nicio problemă dacă mănânci același fel de mâncare o săptămână. Dacă mă gândesc mai bine, prima zi nu este chiar ziua festivității de deschidere, ci mai degrabă prima zi de seminarii și cursuri. Atunci e palpitant, când nu ai idee unde se află sala în care ai prima oră, iar când în sfârșit ai nimerit-o, deja ai lăsat o impresie proastă. Dar nici atunci nu ești sigur că aceia erau colegii tăi, căci nimeni nu îți era cunoscut. Măcar ai aflat ce semnificație au termenii ca „sesiune”, „laborator” „parțial”. Câțiva profesori au și explicat ce urmează să faci aici la jurnalism. În principiu? Știri, presă, comunicare și mass-media. Ce am auzit cel mai des în ziua aceea? „De ce ai dat la jurnalism?”, „Care este jurnalistul tău preferat?”, „Ce ziare/reviste citești cel mai des?”. Întrebări cu răspunsuri gândite din timp… sau nu.

Ce poți observa încă de atunci? Că nu mai e ca în liceu, toți sunteți diferiți. Aici nu mai aveți același nivel, poate că unii au terminat deja o facultate, poate că unii sunt aici pentru că asta și-au dorit sau doar de dragul de a fi. Aici ești pe cont propriu. Fără diriginte căruia i te poți plânge, fără pauze lungite sau teze amânate. Mai rău, mai vine și sesiunea de care toți se plâng. Dar tot răul spre bine, nu? De ce ar mai spune toată lumea că perioada studenției e cea mai frumoasă? Poate că este și poate că trebuie să profiți la maximum de ea. Dar pune mereu facultatea pe primul loc. Dă tot ce-i mai bun din tine, fă mereu ceea ce îți place, fii puternic, căci nu știi pe cine poți inspira. Uneori îți va fi greu, dar nu uita că munca și dedicația este calea succesului.

Text de Bianca Barhan