Un an de amintiri și ședințe-n prelungiri

Când am venit în Iași, eram, ca oricare alt student care abia descoperă universitatea de la Iași, pierdut și fără prietenii pe lângă mine. De fapt, asta era principala problemă. O luam de la capăt, cu „hei! Eu sunt Ionuț” sau cu „și ție ce îți place să faci?”. Obositor, dar dacă ai ști finalul, parcă ai pune și mai multe întrebări.

Ș-apoi, mi-am aruncat privirea și curiozitatea peste tot, pe unde am putut. Am început cu facultatea, acolo unde nimeni nu este așa cum este în camera de cămin. E și normal, și eu, la rândul meu, mă schimb, odată ce împing ușa grea de la intrare în corpul A. Aveam nevoie de oameni deschiși, fără să mă mai chinui să dau cu dalta în fețe false pentru a descoperi miezul. De pe 1 decembrie 2015, am pătruns în Asociația Studenților Jurnaliști sau simplu ASJ. Aici, un vârtej și mai mare decât la facultate. Idei peste idei, ședințe, păreri, ce, cum, unde, eu? Aaa? Stop! Am luat-o de la început cu „eu sunt Ionuț!”. Am întins mâna de mii de ori pentru a da noroc, am îmbrățișat de sute de ori aceleași corpuri sau poate altele, m-am supărat și am muncit. Era pentru prima dată, în viața mea, când construiam ceva de la zero, proiectul „Eu și cartea mea”, și aduceam prieteni în jurul meu. Atunci nu-mi mai venea să-mi iau bagajul și să mă duc acasă, la Crăiești, parcă-parcă rădăcinile alea începeau să se înfigă în cel puțin una dintre colinele ieșene. Și veneau oameni, prieteni și fotografiile alea, de pe Facebook, pe care le tot vedem, la alții, la început de octombrie 2015, și care prindeau contur și în studenția mea. Vorbesc de cele în care zâmbetul este dintr-un râs de la ultima glumă pe care o gustă tot grupul.

Am trecut și pe acolo, și pe dincolo, am întâlnit oameni pe care îi apreciez și cu care aș vrea să petrec mult timp, dar și uscături. Anul acesta, pe 1 decembrie, mi-am dat seama că am mai multe motive de a sărbători. În unul dintre cei nouă ani ai asociației, am fost și eu prezent. Acum, îmi rămâne mie să întind, de pe partea cealaltă, mâna, să îmbrățișez corpurile nou veniților și să fac fotografia în care toată lumea să zâmbească.

Reclame

Printre numere și gânduri. Bogdan Suceavă-scriitorul lunii noiembrie

Bogdan Suceavă a fost invitat luni, 21 noiembrie, de către Asociația Studenților Jurnaliști la cea de-a patra ediție a proiectului „Scriitorul lunii”. Întalnirea a avut loc în sala „B.P. Hașdeu” din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, iar discuția a avut ca temă centrală romanul „Noaptea când cineva a murit pentru tine”, apărut în 2010.

„Cred că matematica nu se îmbină armonios cu literatura”

Scriitorul a răspuns curiozităților cititorilor și a dezvăluit câteva impresii în legatură cu perioada comunistă, spunând că a fost o perioada dificilă și sângeroasă, scopul cărții fiind acela de a arăta tinerilor cum a fost revoluția.

Cartea are în centrul atenției ziua de 25 decembrie 1989, autorul mărturisind că la vremea aceea nu avea cunoștințe politice. El spune că acest roman este unul care l-a costat cel mai mult deoarece a pornit de la o întâmplare reală. „Genul ăsta de text nu te iartă”, a adăugat invitatul. Tot el spune că s-ar putea face un film după carte, dar nu este sigur câți ar fi interesați.

„Scriu din pasiune, dar sunt momente când șterg din obligație. Când scrii din furie, iese ceva prea lung. Am fost nevoit să șterg.”

Titlul cărții este ușor ambiguu și ascunde foarte bine subiectul, iar scriitorul mărturisește că nu l-ar schimba, deoarece în Romania este foarte greu să vinzi tragedie. De asemenea, autorul spune că a fost criticat și acuzat, căci a scris lucruri neadevărate despre armata română, dar tot acesta afirmă că a scris doar ceea ce a văzut, neavând nicio reținere în a publica cartea.

Întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă Ceaușescu nu ar fi murit, Bogdan Suceavă spune că „E complicat să spun dacă românii l-au meritat sau nu pe Ceaușescu. In ce altă parte a lumii se executa fără ordin? Din punct de vedere legal, a fost o crimă”.

În ceea ce privește relația sa cu americanii, spune că cei de acolo știu că el este și scriitor și că cei care au citit cartea au înțeles ceea ce a vrut să transmită.

„Lucrarea de matematică este ca o nuvelă, dar îți ia cam un an să o scrii. Scrii pentru că înnebunești dacă nu o faci”.

Mereu și-a făcut timp să scrie, considerând că pasiunea pentru scris este un dar. Totodată, afirmă că nu poate să își oprească mintea. „Dacă mă gândesc la un lucru, nu mi-l pot scoate din cap”.

Desemnat de către Asociația Studenților Jurnaliști ca fiind scriitorul lunii noiembrie, Bogdan Suceavă a primit o diplomă simbolică și a împărtășit cu cei prezenți un îndemn pe care și el l-a primit la rândul lui: „Nu contează ceea ce faci. Important este să fii creativ!”. Momentul a fost urmat de o serie de autografe.

Text de Bianca BARHAN

Mai multe fotografii găsiți aici.

Jurnalistică și pasiune. „Ce mai faci, profesore?” cu Adrian Hazaparu

Studenți de la Jurnalism și nu numai, s-au întâlnit joi, 24 noiembrie, în corpul I, pentru a-i adresa întrebarea „Ce mai faci, profesore?” lectorului univ. dr. Adrian Hazaparu.

Astfel, cu toții, am aflat că Adrian Hazaparu s-a născut în Botoșani, iar după școala generală și liceu a urmat specializarea Jurnalism, la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC). Masterul l-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar din noiembrie 2010 este doctor în Filologie.

Momentan, este lector universitar în cadrul Departamentului de Jurnalism (UAIC), susținând cursuri practice de presă scrisă, discurs jurnalistic și pragmatic, cursuri și seminarii de „Agenții de presă, Canale de comunicare și Management media”. De asemenea, pe unul din blogurile sale, precizează că îi plac limbile română, spaniolă, catalană, engleză și franceză, dar și viața la țară, muntele, pescuitul, grădinăritul, bufnițele, pisicile, soarele și bureții.

„Îmi plac bufnițele pentru că seamănă cu oamenii”.

Adrian Hazaparu spune că nu a pornit de acasă cu gândul de a se înscrie la Jurnalism, ci a fost o decizie de moment. Afirmă că scrisul a apărut printre opțiunile de la facultate, nefiind o pasiune pe care a avut-o din liceu. Totodată a decis să rămână la catedră, după terminarea studiilor, căci „La noi la Jurnalism exista tradiția de a «racola» șefii de promoție, să rămână să predea aici. Atunci eram hotărât să plec la București, cam ca toată lumea, dar am zis să pun în calcul și altă variantă.”

„Am lucrat 10 ani în redacție la «Opinia Studențească». Așa s-a cultivat și pasiunea pentru scris. De aici și blogurile”.

Întrebat fiind cum era studentul Adi Hazaparu, aflăm că era un unul conștiincios, mergea mereu la cursuri și că de obicei stătea în prima bancă. Totodată aflăm că este o persoană matinală și că mereu ajungea la seminariile de dimineață.

La întrebarea „Cum s-au modificat generațiile de studenți?” profesorul a afirmat: „Știți mult mai multe decât știam eu sau generația mea, voi aveți acces la resurse. Dar asta vine la pachet și cu un dezavantaj. Vă blazați.”

De asemenea, Adrian Hazaparu ne spune că a schimbat foarte mult forma de abordare a actului didactic, dar și relația cu studenții. „La început încercam să îi impresionez pe ceilalți profesori, apoi mi-am dat seama că mai mult conteaza studenții. Pierzi pe o parte, dar câștigi pe alta. Cu cât ești mai tânăr cu atât așteptările din partea studenților sunt mai mari.”

Evenimentul s-a încheiat cu acordarea unei diplome lectorului univ. dr. Adrian Hazaparu, după care am marcat momentul cu câteva poze.

Proiectul „Ce mai faci, profesore?” face parte din seria „Întâlnirile ASJ” și se află la a treia ediție, în trecut fiind invitați prof. univ dr. Stelian Dumistrăcel și dr. drd. Daniela Gîfu.

Text de Bianca Barhan

Matematica și literatura – de vorbă cu scriitorul Bogdan Suceavă

Asociația Studenților Jurnaliști (ASJ) din Iași invită iubitorii de lectură și de noutate la cea de-a patra întâlnire cu un scriitor ce va răspunde curiozităților ieșenilor.

Bogdan Suceavă a fost desemnat scriitorul lunii noiembrie de către ASJ și va fi prezent luni, 21 noiembrie, de la ora 18.30, la sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași.

Moderată de jurnalistul Andrei Giurgia, discuția va avea la bază romanul „Noaptea cînd cineva a murit pentru tine”, și va cuprinde, de asemenea, teme generale precum relația omului cu cartea și rolul mass-media în promovarea lecturii, dar și teme personale, ca de exemplu, legătura pe care o creează autorul între matematică și literatură.

La final, autorul Bogdan Suceavă va da autografe și va face fotografii cu cei prezenți. Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile în sală.


Bogdan Suceavă s-a născut pe 27 septembrie 1969 la Curtea de Argeș și de-a lungul parcursului său profesional a îmbinat armonios matematica și literatura. A studiat matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, iar în prezent este profesor la California State University, din orașul Fullerton, statul american California, fiind stabilit pe pământ american de aproape 20 de ani.

Pentru romanul „Noaptea cînd cineva a murit pentru tine”, scriitorul a obținut, în 2011, Premiul I al Rețelei literare, iar în anul 2016 a fost numit „Cetățean de onoare al Municipiului Târgovişte”.


Proiectul face parte din campania „Șezi blând și citește”, demarată în anul 2013 de către membrii Asociației Studenților Jurnaliști. În edițiile anterioare, la eveniment au participat scriitorii Dan Lungu, Cătălin Mihuleac și Cristian Teodorescu.

Prima ediție a avut loc la începutul anului 2016, pe 22 ianuarie, iar invitatul special a fost scriitorul Dan Lungu, dicuția cu acesta pornind de la romanul „Sînt o babă comunistă”. Pe 26 februarie, ASJ a marcat întâlnirea cu scriitorul Cătălin Mihuleac, care a lecturat, la cererea publicului, pasaje din cartea „America de peste pogrom”. La nici o lună de la întâlnirea cu ieșeanul Cătălin Mihuleac, ASJ a creat un dialog cu scriitorul lunii martie, Cristian Teodorescu, pornind de la romanele „Medgidia, orașul de apoi” și „Șoseaua Virtuții. Cartea Câinelui”.

„A fost o seară foarte relaxată și simpatică. Îmi face bine ca din când în când să mai comunic cu cititorii mei. Aceasta este o campanie foarte potrivită și bine-venită pentru spiritul nostru moldovenesc «Șezi blând și citește» sau mai bine spus «Șezi blând și citește… mult!». Vă urez succes și sper ca la ediția 101 să mă invitați din nou”, a declarat scriitorul Dan Lungu.

„Pentru Asociația Studenților Jurnaliști din Iași am două saluturi – «Shalom» (pace), iar cel de-al doilea, un extras din cartea «America de peste Pogrom», «Keep in touch, cum spuneau strămoșii daci»”, a precizat Cătălin Mihuleac, în urma celei de-a doua întâlniri cu „Scriitorul lunii”.

„Studenții cu care m-am întâlnit mi-au retrezit încrederea în viitorul bun al mass-mediei din România și, totodată, mi-au adus aminte de perioada în care eu, ca student, aveam un optimism de care mă simt și astăzi contaminat”, a declarat Cristian Teodorescu, la finalul întâlnirii din luna martie.

Proiectul este gândit în termenii susținerii și promovării lecturii, invitând publicul cititor și studenții de la Facultatea de Litere, la întâlnirea cu principalii creatori ai literaturii din „dulcele târg al Ieșilor”. Unul dintre principalele motive care ne determină să realizăm acest proiect, se datorează faptului că, în prezent, promovarea lecturii este susținută mai mult în mediul online, iar noi vrem să readucem lectura și beneficiile ei în offline.

Parteneri: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași și Editura Polirom.

Parteneri media: Agerpres, Evenimentul Regional al Moldovei, Viva FM, Opinia Studențească, Timpul, Ziarul de Iași, Iași Fun, Apollonia TV, 360 UAIC, Tele M, În lumea cărților.

Eveniment Facebook: Scriitorul lunii noiembrie – Bogdan Suceavă

Paginile ASJ: Asociația Studenților Jurnaliști  și  Șezi blând și citește

Scriitorul lunii noiembrie – Bogdan Suceavă

ASJ Recrutează!

Joi, 20 octombrie, de la ora 20.00, ne adunăm de prin cămine, de la „Cuza” sau „Asachi”, de la Litere, Informatică sau Geografie să ne cunoaștem, să ne împrietenim și să punem la cale cele mai frumoase proiecte studențești. Pentru a veni în familia Asociației Studenților Jurnaliști ai nevoie de o cantitate mare de curiozitate, curaj, dar și multă implicare.
Noi, membrii ASJ, mergem, mai devreme, într-un loc cald și frumos din Palas Mall, la Cărtureşti, și te așteptăm și pe tine pentru a lua parte la un eveniment care ne aduce împreună. Anul acesta, am câștigat premiul, oferit de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), pentru cel mai bun proiect studențesc, iar acum ai și tu ocazia să muncești, să te distrezi și să aduni premiile alături de noi.
Recunoaștem, avem emoții, dar le stăpânim la un ceai, la câteva discuții susținute de filmulețe și fotografii. Să nu uiți, pe 20, de la 20.00! Te așteptăm!


P.S.: Mulțumim, Cărturești Iași!
ASJ recrutează
ASJ recrutează

„Eu și cartea mea” la o cafea

Proiectul „Eu și cartea mea”, aflat la a doua ediție, a adunat și de data aceasta oameni frumoși, care au venit zâmbitori cu o carte preferată la braț. Evenimentul a avut loc luni, 22 februarie, începând cu ora 17:00 și s-a desfășurat doar între membrii Asociației Studenților Jurnaliști.
Evenimentul își propune să promoveze un nou concept, denumit „biblioteca din mână în mână”. Astfel, fiecare participant este rugat să vină cu o carte preferată, carte pe care o va dărui unui prieten sau unui necunoscut. Fiecare se înscrie pe o listă, iar apoi se fac extrageri și se grupează câte două persoane. Pe cei doi îi leagă la început două cărți, iar mai apoi între ei se poate lega o frumoasă relație de prietenie.

„Este un lucru important, dacă nu chiar o realizare, să aduni oameni în jurul unor cărți și nu în jurul unor tablete, telefoane ori laptopuri. Mie îmi place foarte mult ceea ce facem noi. Aici, în acest proiect, importanți suntem noi și cărțile noaste. Simplu: «Eu și cartea mea»; «Tu și cartea ta»; «Noi și cărțile noastre»”, a mărturisit Ionuț Teoderașcu, inițiatorul proiectului.

Eu si cartea mea - ASJ.jpg
Mulțumim cafenelei Voilà Caffè pentru găzduire.
Mulțumiri speciale și fotografului nostru – Gherasim Iulian.

Schimb de cărți, la Cărturești

Proiectul „Eu și cartea mea” a pornit din drag de cărți și lectură. Ideea face parte din proiectul mare „Șezi blând și citește”, iar ideea îi aparține colegului nostru, Ionuț Teoderașcu. L-am susținut, ne-am luat cărțile preferate și am venit la ora anunțată la Cărturești Iași.
Ediția-pilot a avut loc vineri, 18 decembrie, doar între noi, membrii Asociației Studenților Jurnalisti (ASJ). Am făcut schimb de cărți preferate și ne-am dat seama că „la o carte omul se cunoaște și mai bine”.

eu-si-carte-mea-asj
Mulțumim pentru susținere librăriei „Cărturești” din Palas Mall Iași.
Mulțumiri speciale și fotografului nostru Iulian Gherasim.

P.S.: Mai multe fotografii găsiți aici.

Cristian Teodorescu – scriitorul lunii martie

Asociația Studenților Jurnaliști a organizat joi, 17 martie a treia ediție din cadrul proiectului „Scriitorul lunii”, proiect inițiat în luna ianuarie a acestui an și al cărui scop este cunoașterea omului din spatele cărții. Drept urmare, invitatul din luna lui Mărțișor a fost scriitorul, publicistul, actual redactor la săptămânalul Cațavencii – CRISTIAN TEODORESCU. Evenimentul a avut loc în sala Ferdinand a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, iar discuțiile au pornit de la două dintre romanele sale, unul premiat în cadrul Colocviilor Romanului Românesc („Medgidia, orașul de apoi”) și un altul lansat chiar în ziua cu pricina la Iași („Șoseaua virtuții. Cartea Cîinelui”). Lucrurile au decurs de la sine și dat fiind faptul că invitatul este și prozator și jurnalist, întâlnirea s-a divizat în două părți aparent distincte: media actuală și influențele ei asupra maselor și detalii din culisele fabricării celor două opere.
scriitorul-lunii-cristian-teodorescu-asj1
„La începutul anilor `90, tirajul ziarelor bune depășea cu brio un milion. În anul 2016 însă, acesta a ajuns să încapă într-o roabă”.
În prima parte, publicistul a tratat „maladia” ce alcătuiește media românească, dezvăluind totodată și perspectiva actuală a ceea ce noi numim fapt de presă. Acesta povestește cu uimire și regret în suflet că dacă cineva i-ar fi spus acum 15 ani că tirajul ziarelor va încăpea într-o roabă, s-ar fi uitat la el și s-ar fi amuzat copios, necrezându-l bineînțeles. Acum că trăiește aceste vremuri, a ajuns la trista concluzie că o publicație care „se respectă” nu poate exista fără fata de la pagina 5. Acest lucru se „datorează” atât jurnalistului care produce materialele respective, cât și cititorului care s-a obișnuit așa și nu poate sau nu vrea să facă o triere din care lozul câștigător să fie calitatea și nu pseudo-evenimentele și „cancanerismele”. Cristian Teodorescu întrevede ca soluție a acestei epidemii imună la orice antidot până în prezent, reconstruirea și revizuirea produselor oferite publicului, iar apoi reobișnuirea acestuia de a citi cu acel respect față de presă așa cum era odinioară. De aici se deduce că faptele există numai că trebuie reactulizate. Această schimbare depinde doar de voința omului de presă în calitate de formator de opinii și furnizor de informații cu valori clare și precise de știre și de maniera în care își poate atrage, educa și recuceri publicul țintă, din nou. Din acest unghi, scriitorul este de părere că vina nu aparține cititorului  care consumă aceste produse, ci a jurnalistului care este incapabil de a-și face o restructurare și de a se  debarasa și dezobișnui de mondenități care nu constituie altceva decât simple acte care ar trebui păstrate la nivel de discuție între prieteni.
„Momentul în care tu ca ziar cu pretenții, glossy și așa mai departe, ai și fata de la pagina 5 înseamnă că ai cam lămurit-o cu cititorii cu pretenții care ar trebui să fie ținta ziarului tău.”

Making-oful și emoția din timpul procesului de creație

În cea de-a doua parte, scriitorul a răspuns cu plăcere la întrebările și curiozitățile venite din partea publicului prezent, amuzându-se și amuzându-i și pe ceilalți cu amintirile sale. Medgidia, orașul de apoi este un roman ce cuprinde peste 100 de povestioare separate în capitole distincte și etichetate prin câte-un titlu sugestiv fiecare. Autorul însuși sugera lectura acestuia începând de la orice capitol, chiar și cu finalul deoarece fiind independente unele de altele, nu afecta cu nimic parcurgerea unui fir narativ cum se întâmplă de obicei cu majoritatea operelor literare. Două personaje apar frecvent în carte (Fănică și Virginia), scriitorul dezvăluind că o parte din relatările făcute și-au găsit sursa de inspirație în trăirile și experiențele bunicilor Ștefan și Virginia.
Pe de altă parte, autorul povestește râzând că în urma publicării conținutului a avut și supărări cu unii dintre prietenii sau cunoscuții ale căror povestiri s-au regăsit în carte, redate parțial, mai mult sau mai puțin fidel și că a fost nevoie de a le explica și relua consecutiv faptul că o parte este ficțiune și trebuie tratată ca atare. Procesul de documentare a fost unul îndelungat, dar curgerea cuvintelor și închegarea acestora într-un șir frumos de povești mai mult sau mai puțin veridice a venit de la sine.
Întâlnirea s-a încheiat cu desemnarea lui Cristian Teodorescu de către Asociația Studenților Jurnaliști ca fiind Scriitorul lunii și, bineînțeles, cu nelipsita sesiune de autografe și poze cu iubitorii scrisului.
Scriitorul lunii - Cristian Teodorescu - ASJ3.jpg

 |Ștefania VIERU

Voluntar „Asociația Studenților Jurnaliști”

De vorbă cu scriitorul Cătălin Mihuleac, la ceas de Făurar

Asociația Studenților Jurnaliști, asociație din care mă bucur că fac parte, a conturat cea de-a doua ediție a proiectului „Scriitorul lunii”. Întâlnirea cu invitatul special, CĂTĂLIN MIHULEAC a avut loc vineri, 26 februarie 2016, începând cu ora 17:00 în sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. În centrul atenției, după cum a menționat și scriitorul Cătălin Mihuleac, a fost romanul „America de peste pogrom”, roman pe care mulți dintre participanți l-au citit cu interes.
„Nu eu sunt important, ci importantă este toată această poveste. Nu contează că am scris eu cartea, principalul este că ea a fost scrisă.”
Subiectul „Pogromul de la Iași” este unul sensibil și dificil, după cum subliniază și Andrei Giurgia, moderatorul evenimentului. Cu toate acestea, invitatul special Cătălin Mihuleac a dat o altă nuanță acestei teme prin intermediul personajelor și a scriiturii. Invitatul a deschis conversația cu frumoase forme de salut inspirate de la personajele romanului. „Eu sunt un soi de purtător de cuvânt al personajelor cărții și din partea colectivului vă urez un sincer «Shalom!». Din partea lui Joe Bernstein vă doresc ca atunci când veți apela la el pentru niște mărfuri second-hand să întâlniți cele mai frumoase stories.  De asemenea, din partea lui Rabbi vă transmit urarea lui «Mergeți în sufletul meu!», iar din partea lui Suzy Bernstein, tandra și șmechereasca ei formulă, «Kepp in touch, cum ziceau strămoșii daci.»” Scriitorul a promis să răspundă la toate întrebările, mai puțin la două: „Care personaje sunt fictive și care nu?” și „Suzy Bernstein există în realitate?”
„Dacă ești un artist adevărat, nu faci ceea ce vrei tu, ci faci ceea ce vor demonii din tine să faci.”
Scriitorul a dezvăluit că timp de 15 luni, timp în care a scris cartea, s-a schimbat foarte mult. De multe ori când se întâlnea cu prietenii, aceștia îi spuneau că este slăbit și că ceva se întâmplă. Cele mai evidente au fost schimbările fizice, schimbări ce l-au dus de multe ori în poalele bolilor. Toate se datorau faptului că scriitura necesita multă emoție, multă implicare și multă energie. Scenele ce l-au secat acut de energie pe scriitor au fost reprezentate de scena violului și scrisoarea de la finalul cărții. „Am mers pe sârmă atunci când am scris cartea aceasta, pentru că în mod voit am introdus acest ingredient care este comicul, cu toată paleta lui, culminând cu umorul, partea cea mai umană a comicului. Și tot deliberat, am introdus și pasajele mai deocheate pentru că am vrut ca cel ce se apropie de această carte să găsească acolo un raft întreg cu produse, nu un singur produs.”, a dezvăluit invitatul.
Scriitorul lunii - Catalin Mihuleac -ASJ 2.jpg
Cătălin Mihuleac a ținut să menționeze că nu are nicio legătură cu poporul evreu, cu excepția câtorva aspecte: poartă blugi inventați de un evreu, se uită la filmele de la Hollywood (bazele Hollywood-ului fiind puse de evrei),  a crescut cu muzica lui Mendelssohn Bartholdy și a lui Leonard Bernstein și a fost atras de Sigmund Freud. Cu toate acestea, a ales să se apropie de poporul evreu, întrucât, aflat într-un impas personal,  a dorit să construiască un lucru cu foarte mare greutate.
Scriitorul a informat publicul cu emoție că anul acesta poporul evreu a ajuns din nou la populația de dinaintea Holocaustului, adică la 14 milione de persoane. De asemenea, acesta a subliniat faptul că acestă regenerare a poporului evreu s-a realizat destul de greu.
„Am o normă de o singură pagină pe zi pentru ca textul să fie condensat.”
Întrebat în ce a constat documentarea cu referire la Pogromul de la Iași, Cătălin Mihuleac a răspuns că a trebuit să analizeze rapoarte ale poliției și să citească mărturii. Cel mai mult l-a interesat ura din perioada respectivă. „Nicio persoană dintre cei care au deschis cartea, în momentul în care închid coperțile nu mai este în aceeași stare ca la început. Ceva în el se schimbă, devine mai bun, mai uman, mai tolerant.”
Cititorii au fost curioși ce ascund simbolurile regăsite în carte. Scriitorul a dezvăluit în mare ce semnifică unele simboluri și a precizat că nu poate spune mai multe, întrucât fiecare cititor trebuie să acorde o semnificație proprie. Doctorul Oxenberg este ginecolog fiindcă reprezintă originea vieții; eliberarea rățuștelor galbene în Marea Baltică reprezintă dorința de eliberare a evreilor. „Pe mine mă interesează ca cititorul meu să devină co-autor.”, a mai menționat autorul.
Aspectul care l-a deranjat pe scriitor a fost faptul că acest roman nu a fost nici măcar citit de juriul din diverse concursuri ce țin de domeniu literaturii. În ciuda acestui fapt, romanul a intrat în inimile multor cititori și la diversele festivaluri la care scriitorul a fost invitat (spre exemplu la Alba-Iulia la festivalul „Dilema Veche”) se făceau cozi la autografe și fotografii cu Cătălin Mihuleac.
În timpul scrierii, o editură a anunțat că scriitorul Cătălin Mihuleac pregătește o carte ce va atinge și subiectul Pogromul de la Iași, iar de atunci scriitorul a primit multe critici și chiar amenințări. „Îți place friptura bună? O să ajungi și tu o friptura bună”, a fost una dintre subtilele amenințări primite și amintite de autorul romanului. „Urarea este de o cruzime ieșită din comun. El prin friptura bună se referea la evreii arși în crematorii.”, a menționat invitatul. Toate amenințările au încetat în momentul în care cartea a apărut.
„Visul meu este ca această carte, dacă va fi făcută film, și va fi făcută, să treacă ori pe mâna unui maestru internațional ori pe mâna unuia dintre cei doi oameni pe care eu îi respect: Radu Mihăileanu ori Nae Carafil.”
La rugămințile publicului, scriitorul a citit două pasaje din roman, iar la final a fost aplaudat cu multă ardoare de public. Cătălin Mihuleac a primit o diplomă din partea asociației. Acesta s-a declarat foarte mulțumit de întâlnirea de vineri seară și a apreciat ideea asociației de a aduce la un loc: o carte, scriitorul ei și mulți, mulți cititori. La final a urmat o sesiune de autografe și fotografii cu membrii asociației și cu toți cei prezenți în sală.
Scriitorul lunii - Catalin Mihuleac - ASJ1.jpg

Dan Lungu – scriitorul lunii ianuarie

Scriitorul Dan Lungu a acceptat invitația Asociației Studenților Jurnaliști și, astfel, a fost cel care a deschis proiectul „Scriitorul lunii”. În cadrul întâlnirii, de pe 22 ianuarie, din sala B.P. Hașdeu din cadrul Bibliotecii Centrale Universirare, scriitorul ne-a dezvăluit poveștile mai puțin cunoscute din spatele romanului „Sînt o babă comunistă!” și a dat curs tuturor curiozităților cititorilor.
„Mi-ar plăcea să fac reportaje!”
La început am vorbit despre relația scriitorului cu presa. Dan Lungu ne-a spus că a construit și construiește o relația frumoasă cu jurnaliștii, întrucât a lucrat o scurtă perioadă în acest domeniu. Tip de peste doi ani, scriitorul a realizat, săptămânal, pagina culturală a ziarul „Monitorul de Iași”. În prezent, profesorul încearcă să-și gestioneze cât mai potrivit cele trei imagini (scriitor, director al Muzeului Literaturii Române din Iași, manager al Festivalului „Filit”), să le apere, chiar dacă de multe ori, cea care are cel mai mult de suferit este imaginea de scriitor.
scriitorul-lunii-asjiasi1
După aceste dezvăluiri, publicul a dorit să discute cu scriitorul despre cartea sa, „Sînt o babă comunistă”. Astfel, am ajuns să cunoaștem povestea din spatele romanului, să descoperim impactul pe care l-a avut și îl are cartea. Pe baza romanului, s-au realizat spectacole de teatru: unul realizat de Lucian Teodorovici (montat la Ateneul Tătărași), o monodramă la Budapesta, altul în Olanda, iar anul trecut s-a desfășurat chiar și un moment de balet pe baza acestei cărți. În 2013, Stere Gulea a dat naștere unui film de excepție, care îmbină comicul cu dramaticul.

Scriitorul ne-a povestit de unde a pornit, de fapt, ideea scrierii unui roman despre viața unei familii din perioada post-comunistă. 

„Totul pornește de la o întâlnire cu o babă reală. În calitate de sociolog, prin anii `90, făceam o cercetare («Viața socială în deplin socialism») și realizam interviuri. De la toată lumea auzeam că în perioada comunismului erau foarte multe lipsuri, era frig, nu era mâncare. Eu eram foarte obișnuit cu tipul ăsta de discurs. Într-o zi i-am luat un interviu unei bătrâne și eu mă așteptam să spună aceeași poveste, însă s-a petrecut diferit. Mi-a spus: «Bine ai venit! Stai jos. Hai să-ți spun ce bine am dus-o eu pe vremea comunismului.» Eu am înlemnit. Cum? Toată lumea se plânge că a dus-o rău și ea îmi spune că a dus-o bine? La început mi s-a părut interesant, apoi a început să mă intrige.”, ne-a povestit scriitorul.
Romanul a început să prindă viață după mult timp de la această întâlnire. Pe când se afla la Paris, cu o bursă post-doctorală, Dan Lungu a fost sfătuit de către editorul francez al cărții „Raiul Găinilor” să scrie o continuare a cărții menționate. Scriitorul a refuzat să scrie volumul II, însă și-a expus ideea precum că ar putea scrie despre o întâlnire cu o bătrână care l-a marcat. Astfel, cartea a început să prindă contur.
„Experiența scrisului este mai săracă decât experiența directă”
„Primii bani pe care i-am primit din scris, au venit pe când eu eram elev în clasa a X-a. Am trimis la un ziar (Suplimentul literar al ziarului «Scînteia Tineretului») un text, iar acesta a fost publicat. Era un lucru enorm să ți se întâmple așa ceva. Surpriza totală a fost că am primit și bani. Nu știam dacă trebuie să-i trimit înapoi sau dacă să-i primesc. Iar din ei mi-am cumpărat cărți, chiar și acum mai am cărțile alea.”, ne-a dezvăluit Dan Lungu. De asemenea, prima carte pe care a publicat-o Dan Lungu, a fost una de poezii, carte ce l-a făcut să-și dea seama că ar fi mai bine să scrie proză.
Profesorul ne-a spus că nu povestește nimănui despre ceea ce scrie și că mereu la titlu zăbovește mai mult deoarece nu se poate decide. Chiar și romanul „Sînt o babă comunistă” a avut parte de alte două variante de titluri.
Scriitorul lunii-asjiasi2.jpg
„Pentru un scriitor este foarte importantă empatia.”
„Personajele pe care le conturezi trebuie să fie diferite între ele, trebuie să exprime puncte de vedere diferite, psihologii diferite, poziții sociale diferite, limbaje diferite, or, pentru asta trebuie tu să experimentezi virtual identități diferite. Este necesar ca un scriitor să facă acest exercițiu de a intra în pielea altuia, or, asta nu se poate face fără empatie. Aceasta a fost una dintre lecțiile mari pe care le-am învățat despre proză.”, ne-a spus invitatul.
După această discuție, ce a durat peste o oră, animată de o atmosfera călduroasă și degajată, a urmat sesiunea de autografe și uite așa ajungem de unde am plecat. La primul autograf pe care îl am de la scriitorul Dan Lungu. Acest lucru a fost posibil datorită invitatului nostru special, publicului și colegilor mei din „Asociația Studenților Jurnaliști”, cărora le mulțumesc foarte mult!
„A fost o seară foarte relaxată și simpatică. Îmi face bine ca din când în când să mai comunic cu cititorii mei. Aceasta este o campanie foarte potrivită și bine-venită pentru spiritul nostru moldovenesc «Șezi blând și citește» sau mai bine spus «Șezi blând și citește… mult!». Vă urez succes și sper ca la ediția 101 să mă invitați din nou.”, a declarat scriitorul Dan Lungu.
Pe această cale, vă invit la următoarea ediție a evenimentului „Scriitorul lunii”. La finalul lunii februarie veți cunoaște un alt scriitor frumos, care vă va satisface curiozitatea. Stați cu ochii pe pagina de Facebook a asociației.