Viața la Medicină- confesiunea unui tânăr student

Facultatea m-a învățat cum să îmi dezvolt gândirea critică și cum să acționez în situații limită.

            Absolvent al Colegiului Național din Iași, Sebastian Cojocaru, în prezent, student în anul III în cadrul Universității de Medicină și Farmacie ,,Gr. T. Popa” Iași, secția Medicină Generală, nu a ezitat să ne spună mai multe despre experiența sa ca student. Pentru Sebastian, sfârșitul liceului a venit la pachet cu numeroase schimbări și incertitudini, fapt pentru care a ales să-și ia un an sabatic pentru a-și da seama ce vrea să facă cu adevărat în viitor, alegând într-un final Medicina de care s-a îndrăgostit iremediabil.

  • Facultatea de Medicină a fost prima ta opțiune; ai vrut dintotdeauna să devii medic?

            Nu și nu. Inițial am vrut să urmez cursurile Facultății de Fizică, dar simțeam că m-aș fi îndepărtat de obiectivul meu, acela de a-i ajuta pe oameni. Am preferat să aleg un domeniu mult mai imprevizibil și plin de provocări în detrimentul fizicii.

  • Cum e viața la Medicină?

            E plină de adrenalină, de evenimente plăcute și mai puțin plăcute, dar cel mai important este că în fiecare zi învăț ceva nou. Totodată mă bucur că am șansa de a cunoaște doctori minunați și dedicați, care în ciuda programului lor supraîncărcat reușesc să ne motiveze și pe noi, studenții, să devenim mai buni, mai pricepuți și uneori mai empatici

  • Pe lângă programul încărcat de la facultatea, mai ai timp și de pasiunile tale; reușești să găsești un echilibru între acestea?

            Timpul nu e întotdeauna de partea mea, dar am învățat să îmi gestionez cât mai bine timpul: să mă împart între programul încărcat de la facultate și programul de învățat, fără a uita totuși de pasiunile mele.

  • Au fost momente când ai simțit că ai făcut o alegere mai puțin inspirată cu privire la facultatea aleasă?

            Nu, niciodată. Am știut de la bun început ce mă așteaptă, că va fi un drum lung și plin de provocări, dar nicio provocare nu e imposibilă atâta timp cât pasiunea și dedicarea sunt de partea ta.

  • Cum te simți după un stagiu în spital; care sunt cele mai puternice emoții și gânduri care te încearcă în astfel de momente?

            Pe de o parte mă bucur ori de câte ori pacienții evoluează favorabil, dar pe de altă parte nu ai cum să rămâi indiferent la suferința lor, mai ales când interacționezi cu ei și te întâlnești cu tot felul de situații și povești.

            6. Suferința pacienților pe care i-ai văzut în timpul stagiilor te-a schimbat în vreun fel?

            Da, absolut. Am învățat să îi ascult pe oameni, să cer ajutor atunci când situația mă depășește și să fiu cât mai stăpân pe situație.

  • Ce fel de doctor ai vrea să devii la finalul facultății?

            Cel mai mult îmi doresc să fiu un doctor echilibrat, să găsesc un echilibru între știință, empatie și dorința mea de autodepășire, dar totodată să fiu și un bun coleg, nu doar un bun doctor.

  • Ai niște sfaturi pentru viitorii studenți la Medicină; poate vreun sfat sau gând de care ai fi avut nevoie la un moment dat?

            Să se încarce cu foarte multă răbdare și dedicare pentru că este un domeniu dificil, plin de provocări, dar care merită orice efort fără doar și poate. Fiecare zi e un prilej de a mai învăța câte ceva, de a te autodepăși, de a fi mai bun decât ai fost ieri, iar satisfacția de la finalul zilei este pur și simplu incomensurabilă.

Interviu realizat de Ioana Atitienei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s