Copilăria a fost și este trăită diferit de fiecare persoană. Unii au gustat-o la țară, iar alții în fața blocului. Unii toată ziua pe afară, alții mai mult prin casă. Unii cu vecinii, alți cu frații sau verișorii. Ceea ce este clar, e că la fiecare a fost colorată de acele povești, care au strecurat un zâmbet pe fața noastră și ne-au făcut eroi. Ne-au învățat să fim buni și să luptăm cu personajele negative.
Mi-aduc aminte cum îmi aducea tata acasă povesti de la bibliotecă, precum „Scufița Roșie” sau „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” sau alegem versiunea vizuală a lor, de pe CD-uri sau la TV. Am fost un copil care a stat mai mult afară decât în casă, dar aceste mici evadări din lumea oamenilor mari mă adulmecau în casă.
Scufița Roșie, frații Grimm
Scufița Roșie, prezentă încă din titlu, este o fetiță trimisă de mama ei la bunica sa să-i ducă merinde, casa acesteia fiind în pădure. Pe drum, aceasta pierde noțiunea timpului, tot oprindu-se să culeagă flori. În pădure se întâlnește cu Lupul, personajul negativ atât de cunoscut de copii, care o urmărește până la casa bunicii, ajungând chiar înaintea ei. O mănâncă pe bunica sa, se îmbracă cu hainele ei și o așteaptă pe Scufiță. Când ajungea aceasta, Lupul viclean își schimbă vocea și o cheamă înauntru. După câteva întrebări, prin care fetița vrea să verifice dacă cea din pat este chiar bunica ei, personajul negativ o ademenește și o înghite și pe ea. Dar cum multe situații au un happy-end, bunica și nepoata sunt scoase din burta Lupului de un vânător aflat în apropiere, umplând-o cu pietre în schimb.
Cenușăreasa, frații Grimm
După ce rămâne fără mamă, Cenușăreasa își pierde și tatăl și rămână în grija mamei vitrege, alături de cele două surori vitrege- Grizela și Anastasia. Aceasta este tratată ca o servitoare în propria casă, dar într-o zi vine un slujitor al regelui care invită pe toată lumea la balul dat în cinstea prințului. Merge și Cenușăreasa la bal, pe ascuns, ajutată de o zână ursitoare care o ajută cu rochia, pantofii și trăsura. Prințul se îndrăgostise de ea de când o văzuse, dar aceasta trebuia să ajungă acasă la o anumită ora, iar în fuga spre casă, își pierde un pantof pe drum. Slujitorul regelui pleacă dim nou pe la fiecare casă, dar de data aceasta pentru a găsi prințesa a cărui pantof s-a pierdut, pe care, de asemenea, prințul dorea să o ia de soție. Dintre toată fetele care probase pantoful, doar la ei se intrase piciorul, iar cum bine vă imaginați, au făcut o nuntă mare și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Alba ca Zăpada și cei șapte pitici, frații Grimm
Alba ca Zăpada este o prințesă, a cărei mamă vitregă îi vrea răul, pentru că-i invidiază frumusețea. Nevoită să fugă de acasă pentru a-și salva viața, aceasta nimerește în casa a șapte pitici, care se ocupau cu mineritul. Aceasta se adăpostește în casa lor, împrietenindu-se cu aceștia, dar mama sa află unde stă și pune la cale un plan pentru a o ucide. Mușcând un păr otrăvit, prințesa moare, iar piticii ajung prea târziu pentru a o salva. O înmormântează într-o raclă de cristal, iar când toate speranțele sunt la pământ, apare un prinț și schimbă totul.
Crăiasa Zăpezii, Hans Chiristian Andersen
Acțiunea poveștii este împărțită în șapte povestioare/capitole- Întâia povestire: în care este vorba despre o oglindă și niște cioburi, A doua povestire: despre un băiat și o fată, A trei povestire despre grădina femeii care știa să facă farmece, A patra povestire: despre un prinț și o prințesă, A cincea povestire: despre fetița de tâlhar, A șasea povestire: despre lapona și finlandeza, iar A șaptea povestire: despre Palatul Crăiesei zăpezii și despre ce s-a întâmplat acolo.
Rățușca cea urâtă, Hans Christian Andersen
Micul eroul al acestei povești este un boboc de lebădă, al cărui ou este clocit de o rață. Acesta este considerat urât, în comparație cu ceilalți boboci de rață și pentru că niciunul dintre ei nu mai văzuse o lebădă. Acesta se întâlnește întâmplător cu un cârd de lebede, care îl primesc recunoscând în el un boboc din ai lor.
Sarea în bucate, cules de Petre Ispirescu
A fost odată un împărat care avea trei fete. Acesta le întreabă într-o zi, cât de mult îl iubesc. Prima îi zise ca mierea, cea dea doua ca zahărul, iar ultima ca sarea în bucate. Auzind ce a spus fata mai mică, o gonise de acasă, dar fata ajunge să se căsătorească cu un prinț. Împăratul este invitat la nunta sa, iar în mâncarea lui pusese doar zahăr și miere. Acesta gustă și din mâncarea celorlalți invitați și constată că doar a lui este așa. Fata își recunoscu fapta și le povesti nuntașilor. Tatăl își ceru scuze, iar nunta continuă în bucurie.
Înșir-te mărgăritar, de Petre Ispirecu
Un fecior de boier hotărăște să se întoarcă acasă, dar pe drum întâlnește trei fete și se hotărăște să se căsătorească cu cea mai mică dintre ele, care îi promisese că-i va face 2 feți logofeți cu totul și cu totul de aur. Aceștia fac nuntă, iar după scurt timp rămâne grea. Feciorul îi dăduse o slujnică care să o ajute, dar aceasta era țigancă și îi pusese gând rău și ei și celor doi copii.
Prințesa și bobul de mazăre, Hans Christian Andersen
Era odată un prinț care își căuta mireasă. A căutat în lung și în lat, dar el nu credea că acestea sunt cu adevărat prințese. Într-o zi, apare la ușă o fată udă și cu hainele rupte. Acesta îi deschide ușa și o găzduiește. Mama acestuia crede că acesta este o prințesă și o supune la o probă. A pus un bob de mazăre sub multe saltele groase și paturi la fel de groase, pentru că orice prințesă ar fi simțit bobul de mazăre. Dimineață, regina o întrebă cum a dormit, iar ea îi spune că a simțit ceva care o deranja, atunci își dădu seama că este o prințesă adevărată și că merită să fie soția fiului ei.
Lebedele sălbatice, Hans Christian Andersen
Era odată un împărat care avea o fată și unsprezece fii. După moartea mamei copiilor, acesta se recăsători cu o vrăjitoare. Acesta voia să scape de copii, așa că-i transformase în lebede negre încât ca nimeni să nu-i recunoască, dar acestea se făcuse albe. Prințesa văzând toate astea, se dusese la împărat să-i spună. Acesta s-a dus supărat la soție să întrebe de fii lui. Abia după încă o tură de discuție, între prințesă și rege, vrăjitoarea umilită i-a adus fii înapoi și i-a transformat.
Punguța cu doi bani, de Ion Creangă
O poveste care nu are nevoie de prea multe cuvinte, pentru că este deja foarte cunoscută de copii, adulți, bătrâni. Ea arată, într-un mod pe înțelesul tuturor, cum ajungi de la sărăcie la bogăție, fără lăcomie, viclenie și doar fiind corect. Un bătrân și un cocoș ne dau o lecție de omenie.
Poate pentru unii sunt doar simple povești, dar pentru mine sunt lecții de cum să fii când ajungi un om mare. Cum poți face multe lucruri, doar fiind un om bun și corect.
Text scris de Paula Dieac
asjiasi.com 