Impresii despre studentul din anul al III-lea

Când am intrat cu bine în ultimul an de facultate, aveam o mulțime de planuri pentru viitorul meu apropiat. Planuri specifice studentului care aspiră la reușite la tot pasul, la îndeplinire profesională, spirituală și dobândirea unui drum în calea aleasă. A mea e cea de a fi dascăl. Știu că poate sună dificil a fi profesor în ziua de azi, dar pentru mine e o provocare plăcută de a cunoaște noi oameni și de a reuși să îmi îndeplinesc țelurile.

Goals and goals and different goals pluteau în jurul meu. Trebuie să mărturisesc că am început să visez cu gura deschisă la nenumărate aspecte privind organizarea studiului și a vieții. Îmi place să visez deoarece în acest mod mă organizez cu toate. Am tras cât am putut, dar la un moment dat voința îmi era bucățele. Simțeam cum am nevoie de o pauză. Simțeam cum corpul meu cerea din ce în ce mai multe pauze. Licența era țelul principal și încă este. Nenumărate nopți am petrecut în fața micului ecran, nenumărate ore și cearcăne s- au așezat sub ochii mei palizi de studiu. E important să acorzi atenție studiului, dar e mai important să te regăsești pe tine. La un moment dat, eram atât de înfundată și cuprinsă de studiu încât uitam că mai am prieteni. Uitam că trebuie să îmi găsesc un moment de respiro, că trebuie să îmi găsesc o sursă de energie deoarece energia mea puternică se consuma pe parcursul timpului scurs din clepsidra mea.

Am început ambițios și îmi dădeam silința din ce în ce mai mult până când am simțit gustul relaxării. Spiritul studentului lejer s-a declanșat ușor în mediul meu.  Când am realizat că timpul nu stă în loc, că trebuie să mă repun pe picioare, am făcut To Do List și un Wish List. Era singurul lucru care mă putea ține în priză pentru a reuși. Am dat startul. Tot de pe listă a început a deveni realitate, dar am fost perturbată de activitățile care mă puneau la muncă, proiecte, referate, lucrări, și a venit sesiuneaaaaa. Mulțimea aceasta de responsabilități specifice domeniului literelor, pe lângă responsabilitățile personale împleteau foarte bine o nouă poziție pe care urmează să o adopt mai bine, aceea de a fi adult în adevăratul sens. Trebuie să recunosc că am copilărit cât am putut, dar când am început să conștientizez faptul că ar trebui să îmi iau soarta în propriile mâini a trebuit să renunț treptat la această formă de a trăi totul, totul într-o manieră de copil. Nu spun că nu aveam înainte responsabilități, dar când am ajuns în ultima parte a studiului de licență am realizat că trebui să fiu mult mai serioasă și să las glumele de o parte, să pun osul la treabă căci de propria- mi persoană îmi depinde viitorul și nu de altcineva sau ceea ce poate altă persoană. Da, e normal să resimt concurență, dar e un plus de a spori motivația pentru a da tot ce e mai bun din mine.

 Nu știam cât de repede trece timpul. Mi- am dat seama că totul se întâmplă prea rapid. Mă aflam într-o centrifugă temporală care mă învârtea după voia sa, adică anul al III- lea din ciclul de licență, m-a propulsat, m- a doborât, m-a ridicat și m-a făcut să devin un student mai responsabil și mai conștient decât eram în anii anteriori.

Text scris de Anca Vicol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s