,,Ce mai faci, profesore?” cu Oana Olariu – despre experiență, curaj și emoții

Duminică, pe data de 14 martie, începând cu ora 14, Asociația Studenților Jurnaliști din Iași a dat startul celei de-a treia ediții a evenimentului ,,Ce mai faci, profesore?”. De data aceasta, invitatul special a fost Oana Olariu, cadru didactic asociat la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care a activat ca specialist în comunicare pentru CIVICA și Fundația Comunitară din Iași. Activitatea își are ca scop cunoașterea profesorului în afara orelor de curs, descoperirea experienței pe care o are, dar și căutarea unor sfaturi cât mai utile pentru noi, cei care suntem la început de drum.

Evenimentul a început simplu, cu o aducere aminte a mai multor experiențe din viața invitatului, experiențe care au ghidat-o, care i-au adus în cale persoane pe care le consideră model în viața sa. Așa am aflat despre Liviu, tânărul care îi fusese de mare ajutor când a mers în sate pentru realizarea unui reportaj despre tradiția ,,dracului”. Ajunsese în locuri unde, spre dezamăgirea ei, oamenii nu prea vorbeau română, iar ea asta căuta. Revenirea la origini.

Despre modele, invitata noastră spune că i-a plăcut mult timp de Oriana Fallaci, o jurnalistă canonică la nivel internațional, iar prima carte pe care a citit-o de la ea este una de interviuri, fiind cea care a intervievat toți marii oameni politici ai lumii. Despre Oriana Fallaci, invitata spune că ar fi fost un actor anti-putere, asta deoarece obsesia ei de a intervieva oamenii puterii îi făcea de fiecare dată să se arate mici.

Înainte să fie reporter, a vrut să vadă dacă în spatele stereotipurilor se află o umanitate profundă, o lume la care ne putem raporta cu toții. De fiecare dată când intra pe teren, încerca să acceseze acel strat de umanitate, să încerce să pătrundă spre el. Aflăm astfel că a întâlnit de la persoane refugiate politic, care erau abuzați emoțional, persoane din comunități LGBT, la oameni dependenți de alcool sau de jocuri de noroc. A întâlnit în demersurile ei și comunități etnice care încercau să își păstreze identitatea, oameni care erau gânditori, dar în final au devenit protestatari.

Trecerea prin viețile oamenilor i-a arătat că indiferent de nivelul de cultură, de educație, de lecțiile pe care le primiseră sau comunitățile în care locuiau persoanele respective, ea găsise acel strat de umanitate. Au fost momente când s-a aflat în preajma unor oameni închiși pentru crimă sau pentru trafic de droguri. În ciuda acestui fapt, i-a descoperit pe acești oameni foarte calzi din momentul în care au început să aibă încredere. ,,Suntem mult mai buni și mai frumoși decât ne lasă coperțile sub ceară să credem despre noi înșine și despre ceilalți”, afirmă Oana Olariu.

Împărtășind despre experiența sa ca reporter la Radio Cultural, aflăm că era la început de drum, iar toți oamenii din jurul ei erau mult mai mari ca experiență în domeniu. Mariana Ștefan, redactorul șef, pusese o anumită protecție asupra ei, interzicându-le colegilor de redacție să o trimită pe teren. Mergea la spectacole și la festivaluri de teatru gratuit, iar în acea perioadă interacționa cu diferiți regizori, actori sau scriitori. ,,Mă simțeam din ce în ce mai vinovată pentru că o voce din conștiința mea începea să îmi spună că acesta nu este jurnalism, că aici vii în contact cu o elită, cu oameni care se află la un anumit nivel”, ne mărturisește Oana Olariu.

Pentru reportaje și munca de teren, dar și în calitate de jurnalist, ar trebui să ai contact cu viața adevărată și să renunți la confortul pe care ți-l oferă o redacție. Decizia ei a fost să rămână un reporter ca oricare altul pentru a cunoaște mult mai bine realitatea, regăsind frumusețea jurnalismului în interviuri și reportaje fiindcă are contact cu realitatea exterioară. Vorbind despre inteligența emoțională pe care oricât de mult încercăm să o controlăm, tot nu reușim să facem asta, Oana Olariu spune că ,,Felul în care ne dezvoltăm inteligența emoțională e acasă la noi, cu părinții, cu prietenii; e o atitudine transversală care ne susține aproape în orice demers, mai ales în domeniile jurnalistice”.

Spre finalul întâlnirii, Oana Olariu ne-a povestit mai multe despre experiența sa din Norvegia. Atunci a rămas blocată pe marginea unei prăpastii timp de opt ore împreună cu un coleg, iar revenirea acasă, după cele întâmplate, o făcuseră să se simtă victimă. Totuși, experiența de acolo o pusese într-o poziție de victimă față de colegul său. El a fost cărat până jos de către salvamontist, iar ei i s-a cerut să coboare pe o funie, fiind doar legată de cel venit să o salveze.

Text scris de Cristiana Strat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s