Am învățat să avem răbdare

Întotdeauna am fost un om care a preferat să trăiască în prezent și să uite cât mai repede de trecut. Cu toate că am trecut în 2021 și sper sincer că lucrurile se vor schimba ușor, ușor în bine, nu pot să nu povestesc despre 2020 ca fiind anul care mi-a luat atât de multe, însă care a avut totuși grijă să-mi și ofere. 

Cei care mă cunosc știu deja că nu sunt neapărat un om al ieșirilor, însă îmi place extrem de mult să-mi petrec timpul cu prietenii mei și oamenii cu care am ales să mă înconjor. Astfel, începutul pandemiei și starea de urgență nu au fost momente foarte ușoare pentru mine, însă, două săptămâni de informare serioasă mi-au fost suficiente pentru a înțelege că inamicul cu care ne confruntăm acum nu va dispărea așa simplu și că lucrurile nu se vor mai întoarce la normal prea devreme.

Datorită faptului că sunt un om căruia îi place să vadă partea bună în orice situație, am decis că cel mai bine este să mă concentrez pe lucrurile pe care le puteam face la momentul respectiv. Acestea fiind spuse, toată atenția mea s-a împărțit câteva luni între facultate, licență, familie și comunicarea online cu prietenii mei. În perioada petrecută acasă, am avut, în sfârșit, timp să stau cu familia mea, să discut cu ei, să iau parte la deciziile importante din casă, și mai ales, să nu mai fac lucrurile pe fugă. Dacă până în martie mă străduiam să găsesc un weekend liber pentru a putea merge la țară și trebuia să fac totul pe repede înainte, din martie nu am mai fost nevoită să mă grăbesc nicăieri. 

Am învățat să montez mobilă, să folosesc o șurubelniță, să fac tot soiul de feluri de mâncare și multe alte lucruri pe care nu le-aș fi încercat în alte circumstanțe. 

Cu toate astea, ar fi absurd să nu recunosc că la finalul lunii aprilie am început să fiu sătulă. Orele online mi se păreau extrem de obositoare, temele erau exagerat de multe, simțeam și o presiune imposibilă pe umeri din cauza licenței și mai mult decât atât, începeam să am nevoie și de alți oameni în jurul meu. 

Când am ieșit din starea de urgență am decis că e timpul să schimb puțin peisajul, așa că am luat toate cărțile pentru licență, laptop-ul și toată răbdarea pe care o câștigasem în cele două lui de izolare și am aterizat în Iași cu scopul bine determinat de a-mi termina licența. În perioada aceasta am trecut prin nenumărate stări: dezamăgire, bucurie, tristețe, extaz, oboseală, însă știam că am un scop final și știam că trebuie să-l îndeplinesc indiferent de situație. Tot acum am participat și la ceremonia de absolvire a licenței sau, mă rog, o variantă a ei foarte diferită. Din cauza restricțiilor am decis că ar fi cel mai bine să nu mai organizăm nimic, iar mie mi-a revenit sarcina de a distribui colegilor materialele de la absolvire. Am hotărât că acest moment nu ar trebui să treacă nemarcat, așa că am realizat o serie de filmulețe prin care am marcat absolvirea facultății în mediul online, așa cum a fost și tot anul 2020. 

După ce am scăpat, spun eu, cu bine de emoțiile prezentării licenței, pot spune că am avut parte de cea mai activă vară de până acum. Cu toate că a existat și încă există cea mai o teamă de infectarea cu covid-19, am decis că o vacanță, în care am respectat toate măsurile de protecție și ne-am comportat exemplar este bine-venită. 

Imediat după vacanță am început pregătirile mai serioase pentru a 11-a ediție a festivalului Serile Filmului Românesc. Deși o ediție marcată de condiții speciale, pot spune că a fost ediția mea preferată de până acum. De ce? Pentru că a fost o ediție plină, în care m-am implicat mult mai mult și în care am reușit să observ cât de importantă este coordonarea într-o echipă. Am înțeles mai clar care este locul meu în acea echipă.

A început apoi facultatea, am început din nou orele online și, din păcate, simt și am simțit tot semestrul un gol datorat faptului că nu-mi cunosc colegii sau profesorii decât prin intermediul unui ecran.  

Prima săptămână din 2021 a fost liniștită, cel puțin pentru mine, însă cred că această liniște pe care o simt se datorează și anului și experiențelor prin care am trecut. 2020 a trecut, dar ne-a învățat pe toți o lecție: ne-a învățat să avem răbdare, atât cu cei din jur, cât și cu noi.  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s