Boboc la Jurnalism și voluntar în ASJ
Povestea mea legată de jurnalism a început de când eram mică și citeam teletext-ul de pe un televizor imens, încercând să nu mă bâlbâi și să pronunț cuvintele cât mai corect, cu intonație și cu o dicție desăvârșită. Cred că atunci era ambiția mai mare, recunosc. Încă am accentul de moldoveancă, dar cred că asta mă caracterizează. Apropo, boboci, ce zic în primele rânduri nu rezumă nici pe departe ce e jurnalismul. În capul meu asta era pe atunci.
Din clasa a noua știam că voi da la Jurnalism, apoi mă gândeam la Drept, dar ziua înscrierilor m-a găsit cu dosarul în mână, depus doar la o singură specializare. Ai mei s-au panicat puțin, dar știau: voiam la Jurnalism. Primul an de facultate n-ar fi fost la fel de frumos fără proiectele în care m-am implicat, asta datorită ASJ-ului.
La prima întâlnire a asociației eram atât de entuziasmată încât accentul meu de moldoveancă s-a cunoscut mult prea tare. Râdeam și eu de mine. Știam că vreau să fac parte din asociație. Auzisem despre toate proiectele de la verișoara mea, absolventă a acestei specializări. M-am înscris, iar acum fac parte din departamentul de PR al asociației. Aș zice că ASJ-ul leagă prietenii care durează, te face să îți cunoști colegii mai bine, să afli cum e în anii mai mari și să te pregătești temeinic pentru sesiunile ce urmează.
Am fost cu ASJ-ul în Sibiu, am făcut parte din proiecte de care auzisem în Iași, dar la care nu mă gândeam că voi fi chiar din echipa de organizare vreodată. Cel mai mare impact l-a avut implicarea în festivalul Serile Filmului Românesc, unul din proiectele de suflet, care mi-a adus cea mai mare bucurie. Am împlinit anul trecut 18 ani când eram la film, în timpul festivalului, iar prietenii îmi șopteau la ureche urările, asta ca să nu deranjăm oamenii din amfiteatru. Am văzut în anii trecuți filme pentru copii și plângeam. Eram singura fată mai mare din sală, uitându-mă la părinții care-și certau copiii pentru că se joacă în fața videoproiectorului. Da, anul acesta am fost în departamentul de Logistică, unde este mult de muncă, lucrezi cu tabele, materiale, ești responsabil de locație, dar totul este genial. Nici nu simți că muncești. Echipa de la Palas, vă mulțumesc și acum!
Să nu uit. Voluntariatul în ASJ nu înseamnă să te ocupi doar de asociație și atât. Îți deschide uși spre proiecte mari. Așa am fost și voluntar la Les Films de Cannes a Iași, am avut chiar proiectul nostru, numit STOP! Ecran sau filă?. Nu am multă experiență, dar pentru că am descoperit deja ce înseamnă primul an la această specializare, v-aș spune vouă, celor ce veniți în anul întâi, să aveți curaj, voință, să vă implicați și să nu vă fie teamă. Jurnalism fără cunoaștere nu există. Trebuie să descoperi, să afli mereu lucruri noi, să cunoști oameni, să îți dezvolți vocabularul și să nu fii timid, așa cum eram eu la început. După ce vei lua primele tale declarații, atunci îți vei da seama că timiditatea trece ușor-ușor. ASJ-ul te ajută în acest sens, așa că eu, cel puțin, abia aștept să vă cunosc și să aflăm împreună ceea ce a rămas necunoscut.
Cu drag, Diana Nechita.
asjiasi.com 