Marile orașe m-au făcut mereu să cred că acolo e nucleul de unde încep să prindă contur lucrurile. Ultima vizită de la București mi-a confirmat că altfel se vede situația de acolo. La 400 de kilometri depărtare, obiectivitatea mă făcea să traduc politica prin corupție, fără să înțeleg că oriunde există excepții.
La final de 2016, dintr-o suită de evenimente neprevăzute, reușesc cu ușurință să-l aleg pe cel de top. Ghidată de zicala „Cine se trezește de dimineață, departe ajunge”, Asociația Studenților Jurnaliști (ASJ) și-a croit drum spre Guvernul României. Legitimația de vizitator ne-a confirmat că am trecut de securitate și ne-a facilitat accesul spre câteva dintre cele mai importante încăperi ale statului.
Unii dintre noi s-au bucurat când au găsit locul pe care-l ocupă de obicei Ministerul Dezvoltării Regionale și al Turismului sau cel al Apărării, însă bucuria mea nu a întârziat să apară. Fără să cred în legătura strânsă dintre jurnalism și politică, unul dintre punctele cheie spe care gazdele s-au gândit să ne conducă a fost chiar Biroul de Presă.
De-acolo pleacă informația după care chiar și noi, viitorii jurnaliști, suntem avizi. Sub forma comunicatului de presă, jurnaliștii se asigură ca nicio hotărâre importantă din Guvern să nu treacă neobservată de mass-media. Însă nu e deloc ușor, căci hibe există oriunde și poate că cei mai pregătiți jurnaliști în domeniul politic trebuie să fie tocmai cei pe care am avut ocazia să-i întâlnim. Când am ajuns în birou, primul lucru care mi-a atras atenția au fost televizoarele sau monitoarele deschise pe câte un canal de știri. Așa încât, colegii noștri de breaslă reușeau să verifice dacă informația a ajuns și este transmisă corect.
Pe lângă oamenii de la Departamentul Centenar, care ne-au oferit calitatea de locuitori pentru o zi ai Guvernului, unul drag ASJ-ului este și Liviu Iolu. O parte din noi am avut ocazia să-l cunoaștem pentru prima dată drept Purtător de cuvânt al Guvernului. Trebuie să recunosc că discuția pe care am purtat-o înainte de primirea diplomelor a fost una care ne-a deschis mințile. Am înțeles atunci cât de superficiali suntem uneori și cât de important este să empatizezi cu cel pe care-l intervievezi. Și asta pentru că într-o zi, de ce nu, s-ar putea să te afli tu de cealaltă parte a microfonului.
Jurnalismul îți deschide multe drumuri, numai dacă știi să le observi la timp.
Nu știu cum stau acum lucrurile în locul pe care l-am cercetat nu demult, însă știu că acolo încă există și oameni pe care-i putem lua ca exemplu, de la care avem ceva de învățat și care ne-au oferit cea mai importantă lecție: că orice ne dorim putem dobândi prin muncă și cunoaștere. Iar noi deja am început.
Text de Bianca Dorneanu
asjiasi.com 