O clădire mare, cu multe etaje și cu și mai multe ferestre, în care se naște, trăiește și intră în istorie politica românească. Palatul Victoria este păzit la fiecare poartă de un soldat îmbrăcat într-o uniformă colorată, cu stele și a cărui poziție se schimbă doar atunci când apasă pe butonul care ridică bariera de acces. Am intrat. De pe-un hol, numele îți este strigat și cu pași repezi, de parcă ai fi pe cale sa pierzi un avion, pășești în portalul de securitate. Primesc un card pe care se sunt imprimate cifrele 301 și apoi, gata, covorul moale, de-un verde smarald, începe să scârțâie sub picioarele mele. Săli lungi și înalte, uși mici și mari, sute de scaune și peste tot aceeași culoare de verde îmbrăcată cu nuanțele unui lemn dur, rezistent. Sala „Moldova” este una în care se țin ședințele mai restrânse ale premierului – cu ambasadorii, cu alți premieri sau președinți. Sau, așa cum a fost la noi, sala în care Vasile Dâncu, vicepremierul României, și prof. univ. dr. Daniel Șandru, Secretar de Stat, ne-au vorbit pe îndelete despre jurnalismul de astăzi – despre superficialitate și viitor incert. Discuții, premii, aplauze și fotografii și, cel mai important, emoții.
Strângerea de mână cu Liviu Iolu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, a fost puternică, fermă și hotărâtă. De pe-un scaun pe care, în ședințele de Guvern, stau doar miniștri, noi, membri în Asociația Studenților Jurnaliști am ascultat sfaturile jurnalistului Liviu Iolu – despre cum se vedea presa înainte și după mandatul de purtător de cuvânt, despre relația cu foștii colegi din presă și despre obiectivitate. O întâlnire pe care n-o poți gândi, n-o poți planifica, ci doar simți. Dar, până să ajungem la statutul de purtător de cuvânt, revenim acasă, la Iași, cu microbuz alb pe dinafară și cu amintiri pe dinăuntru.
Pe cele șapte coline, jurnalismul n-o fi atât de dinamic, nu-i cu palate imense, nu-i cu gong de la sunetul căruia vibrează toată țara, dar Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” reușește să pregătească profesioniști care odată aruncați în lupta din capitală discută viitorul țării dintr-o sală pe a cărei ușă stă scris: Moldova.