Realitate sau reușită. Unde mă aflu?

Atunci când vrei să-ți îndeplinești visul, ai încredere în forțele proprii. Dar, uneori, simți că ai vrea să știi cum a reușit cineva care s-a lovit de aceleași obstacole, care a avut aceleași temeri. Ai nevoie de încurajare, cauți repere. Asta se întâmplă și când, proaspăt student la jurnalism, privești buimac în jurul tău și nu mai știi la ce să te uiți, pe cine să citești sau dacă toate acestea te îndreaptă spre drumul potrivit.

Ca cititor, consider că oamenii de presă actuali se mulează pe redactarea unor subiecte care să atragă fără a se ține cont de ceea ce se transmite sau ce s-ar putea înțelege. Într-un studiu care a apărut acum ceva timp, monitorizat de blogul MediaIQ, s-a constatat că cel mai des, în presă, sunt folosite cuvinte precum „senzațional”, „șoc” sau „extraordinar”. E asta „surprinzător”? Oamenilor nu li se (mai) oferă posibilitatea de a asculta o emisiune bună, de a vedea ceva constructiv sau interactiv de calitate. Acest fapt e cauzat și de viteza cu care se petrec lucrurile în prezent, dar asta nu e o scuză.

Astăzi, pentru a putea asculta vocea lui Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu trebuie să caut în arhive, sau, cu puțin noroc, îi pot vedea la o emisiune unde au fost invitați să vorbească despre realitatea tot mai apăsătoare. De aceea, poate sunt norocoasă. Părinții m-au „injectat” cu bucuria de a căuta mereu să învăț ce e mai bun din ceea ce văd sau aud. Astfel, am crescut uitându-mă la „Profesioniștii”, „Garantat 100%”, ascultând programele de teatru radiofonic sau deschizând cu bucurie pachetele îndesate cu cărți aduse de poștaș.

În prezent, consider că presa din România e ghidată de cantitate, nu calitate, iar unii dintre cei ce apar astăzi și se numesc jurnaliști nu sunt decât niște voci care citesc un text de pe un prompter, jurnalismul devenind astfel literatură la repezeală. Dacă aș fi un jurnalist, ceea ce se presupune că voi deveni, aș vorbi cu oamenii care au reușit profesional și, împreună, ne-am uni forțele să-i ajutăm și pe alții, aș spune adevărul și m-aș asigura să-l afle toți. Aș ține omul într-un continuu suspans, ca de-a lungul zilei să se gândească ce știri vor mai fi, ce va mai afla.

Oportunități există, dacă vrei cu adevărat să reușești. Librării, biblioteci, asociații și oameni prietenoși deschid brațele pentru cei ce stau la pândă, gata să pornească pe un drum trainic cu forțe de izbândă. „Viața este uneori zgârcită, dar odată ce se deschide o ușă, o adevărată avalansă pătrunde prin spațiul deschis”, spunea cu tâlc, Paulo Coelho.

Text de Adina Elena ROTARU

Sursă foto: arroniz-arte.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s